Aprilie 2005.
Postul de televiziune ProTV a lansat primul serial politist romanesc, un film cu multa actiune si umor. Produs de MediaPro Pictures si realizat ca un film artistic, in Studiourile de la Buftea si in diverse locatii din Bucuresti, Baieti buni are toate ingredientele unui serial de gen: actori „grei”, viata strazii, lumea baietilor rai intr-un permanent conflict cu cea a baietilor buni, explozii, impuscaturi, accidente...
In Baieti Buni, legea coboara in strada. Serialul este difuzat de Pro TV in fiecare duminica incepand cu ora 21,30.
Dragos Bucur este unul dintre protagonistii serialului, si unul dintre cei mai indragiti tineri actori romani.
Alexandra Paun: Ai jucat teatru inainte de facultate in trupa Podul, coordonata de domnul Catalin Naum. Povesteste-mi putin despre perioada aceea.
Dragos Bucur: Am ajuns acolo printr-o fosta colega de liceu, cred ca Magda o cheama... nu eram colegi de clasa. Am vorbit pe culoar cinci minute - imi cam placea de ea pe vremea aia - si mi-a spus de teatrul asta. L-am cunoscut pe domnul Naum, si asa a inceput toata treaba asta cu actoria. In Pod vine cine vrea si incet, incet se triaza lucrurile, ramane cine vrea, cine face fata stilului de lucru. Domnul Naum e foarte sever, e profesionist. Cand am fost acolo, in clasa a XII-a, mergeam pe la scoala din cand in cand si, in rest, Pod de dimineata pana seara.
A.P.: Si la facultate cum a fost?
D.B.: Pot sa spun ca am avut noroc: am cunoscut oameni foarte importanti pentru mine. Nu numai pentru cariera, ci si asa, pentru formarea mea: domnul Naum, domnul Albulescu, Florin Fieroiu, Cristi Puiu, Radu Muntean, Corneliu Porumboiu... Naum a fost primul, el a creat baza. Ar trebui un intreg interviu numai despre domnul Naum si despre ce se intampla acolo in Pod, cum iti creaza o anume perceptie asupra teatrului si asupra meseriei de actor in general, importanta calitatii in meseria asta si mai putin a banului, umilinta, asa cum zice el, pentru meserie, e mult, mult de vorbit. Iar faptul ca mi-a fost profesor n-a facut altceva decat sa continue scoala asta pe care am inceput-o acolo, in Pod. Si acum ma duc, din cand in cand. Am jucat si dupa facultate cu domnul Naum, am facut spectacole in Bucuresti, la Focsani... Am jucat mult.
A.P.: Ai lucrat in 2000 la Teatrul Municipal din Focsani. A fost o colaborare?
D.B.: Am fost chiar angajat acolo, jucam in paralel, la Nottara si in Focsani. Focsanii au avut un rol destul de mare, episodic, e-adevarat, dar destul de mare in viata mea. Am jucat mult acolo, am lucrat cu Alex Jitea, care mi-a fost si profesor mult timp la Focsani, spectacole de Naum si Lungeanu, am avut o iubita destul de mult timp de-acolo, prieteni... a fost important Focsaniul pentru mine. Si a fost si o perioada destul de solicitanta.
A.P.: Teatru-dans. Despre ce este vorba?
D.B.: Da, vorbeam de Florin Fieroiu. Asta a fost iar un moment frumos si important. In facultate radeau toti de mine, de modul in care dansez. Bucur dansand era ceva, asa...!!!
A.P.: ...un fel de Elaine?
D.B.: Nici macar! Chiar eram subiect de ras, pe cuvantul meu. Dar uite ca m-am intalnit cu Cristian Popescu si cu Fieroiu, care au zis "Hai!" si am facut un spectacol care mie mi-a placut foarte mult. De acolo a pornit o serie de spectacole. Am facut vreo patru-cinci.
A.P.: Ce inseamna de fapt teatru-dans?
D.B.: E foarte greu sa iti zic. Eu cand ma gandesc la teatru-dans am in cap o senzatie. In primul spectacol, in DaDaDans, aveam un moment solo, se termina spectacolul cu mine dansand. Dura vreo 4 minute. Eu nu le am cu meditatiile, cu yoga, cu lucruri de genul asta, dar in momentul acela, de 4 minute, ceea ce se intampla acolo era o experienta foarte frumoasa. Atunci cand am lucrat dansul ne-am gandit la o pasare in picaj. Si acele 4 minute, intr-o lumina care devenea din ce in ce mai decupata si mai slaba, ma incarcau pentru doua-trei saptamani de prostii. Pe cuvantul meu. De mers la spectacole in care nu-mi placea sa joc absolut deloc, de mers la repetitii cu regizori cu care nu ma intelegeam... erau de-ajuns acele 4 minute. Eu cand ma gandesc la teatru-dans asta am in cap, senzatia asta. Era o detasare, o meditatie.
D.B.: Da. Dar pot spune ca l-am descoperit datorita lui Cristi Puiu. Nu stiam exact ce este cu filmul. In facultate nu am facut atat de multa actorie de film, si nici nu am invatat atat de multe despre el. Asa ca placerea aceasta si dragul de film au pornit de la Puiu.
A.P.: Deci primul lung-metraj a fost Marfa si banii?
D.B.: Avusesem inainte o aparitie in Terminus Paradis a lui Pintilie, dar a fost pur si simplu o aparitie. Practic, debutul acela a fost: Marfa si banii.
A.P.: N-ai facut filme studentesti...
D.B.: Nu am facut nici un film studentesc in facultate, nu stiu de ce... Acum chiar joc in filmele studentilor de la regie, am doua proiecte ale celor din anul IV, cu Svetlana si cu Ibo.
A.P.: Ai fost si preparator la UNATC si la Universitatea Ecologica. Cum a fost interactiunea ta cu studentii?
D.B.: Au fost in perioada aceea despre care iti ziceam ca a fost destul de solicitanta pentru mine. Era Focsani, era Resita, era Bucuresti, erau facultatile acestea doua, era televiziunea, erau filmele, a aparut si agentia mea de casting... au fost cam multe deodata. Dar cu studentii era foarte misto! Daca ar fi sa am timp sa lucrez din nou la clasa la care am fost, la domnul Naum si la domnul Albulescu, cred ca as mai face asta. Acolo stai tot timpul intre oameni tineri, care au pofta asta de a face meseria, de a inventa, de a crea.
A.P.: Si agentia ta de casting...
D.B.: Se numeste Exit, facem castinguri pentru reclame, in proportie de 97%, si de filme, dar mai putin. Am lucrat cu Cornel Porumboiu la filmul in care am jucat si eu (Visul lui Liviu) si cu Cristi Puiu, pentru Moartea domnului Lazarescu. Daca Radu Muntean va regiza un film in curand, sigur va face castingul la mine. Il oblig prin interviul asta (rade)! Porumboiu are un proiect si sigur va face si el castingul la mine! Si cam asta e cu agentia. Muntean ne-a fost nas, nu pot sa spun ca a fost chiar o ideea de-a lui, dar m-a impulsionat: "Hai, ma, Bucure, fa-ti si tu ceva!"
A.P.: Cum se intampla cu oamenii din echipele de film cu care lucrezi? Ramaneti prieteni dupa aceea?
D.B.: Bineinteles ca nu poti ramane prieten cu o echipa intreaga! Sunt 40-50 de oameni intr-o echipa de filmare, dar mai din toate-am ramas amic cu majoritatea. Cu toate ca la un moment dat era sa ma bat cu unul la o filmare! pe urma ne-am imprietenit. Am jucat alaturi de actori care imi sunt foarte buni prieteni, nu doar amici, ci prieteni: Papi (n.r. Alexandru Papadopol), cu Vasluianu m-am imprietenit la film, cu (n.r. Ioana) Flora am ramas foarte buni prieten.
A.P.: Si cu regizorii cu care ai lucrat s-a legat o relatie care sa duca si la alte filme?
D.B.: Eu am trei regizori preferati: Muntean, Puiu si Porumboiu. Am lucrat si la filmul asta nou al lui Puiu, cred ca am sa joc si in filmul lui Radu, si in cel al lui Cornel. Sunt trei oameni cu care as lucra chiar daca ar fi vorba numai de scurte aparitii, cum a fost, de exemplu, pentru filmul lui Puiu. As vrea sa apar in tot ce lucreaza ei. S-a creat acolo o legatura. E vorba si de prietenie, nu numai de o relatie profesionala.
A.P.: Hai sa vorbim putin si de televiziune. Cum te-ai inteles cu televiziunea?
D.B.: Cand bine, cand prost. Asta insemnand ca am intrat in televiziune cu inima foarte stransa. Nu credeam ca-mi va placea, si nu mi-a placut timp de cateva zile, apoi s-au schimbat lucrurile. Faceam ce vroiam. Bineinteles, erau niste reguli, dar in tot ceea ce faceam trebuia sa fiu pur si simplu eu, Dragos. Pe strada, radeam, intram in vorba cu oamenii, si mi-a facut mare placere sa lucrez pentru Castigi fara sa stii. A urmat o emisiune de platou, care n-avea nici o legatura cu mine: sa stai in platou si sa vorbesti cu invitatii. M-am imbatat crita la prima emisiune ca sa pot filma. Noroc ca am lucrat patru emisiuni pe noapte si, astfel, am terminat in doua nopti. Dupa care am facut Jurnal de calatorie, care mi-a placut foarte mult. Daca mai fac televiziune, emisiuni de genul asta vreau sa fac.
A.P.: Vara viitoare?
D.B.: Da. In momentul in care va fi o pauza de filmari voi profita de ea si voi face emisiunea.
A.P.: Am ajuns si la serial. Cum e cu Baietii buni?
D.B.: Proiectul a fost gandit de Andrei Boncea. Am citit scenariul si mi-a placut, e scris bine, are personaje, ai ce sa joci. Acesta a fost unul din motivele pentru care am acceptat. Dupa care am aflat ca se lucreaza in regim de film, am filmat 20 si ceva de zile pentru primul episod, iar acum pentru fiecare episod se filmeaza vreo 12 zile. Din punct de vedere tehnic, se lucreaza cu camere hi-definition, imaginea arata foarte bine, lumina se pune ca pentru film, se schimba incadratura, fiecare secventa are intre doua si zece cadre, se filmeaza in regim de film. Cu repetitii, cu decupaj, cu duble, variante... ca la film.
A.P.: Crezi ca publicul este pregatit pentru asa ceva? Daca ne gandim la imaginea pe care o are politistul roman in mintea publicului...
D.B.: Personajul meu si cel al lui Cabral sunt exact asa cum sunt politistii romani care lucreaza sub acoperire, sau cei de la fortele speciale. In ceea ce priveste publicul telespectator, din pacate, prefera uneori lucruri care mie nu-mi plac absolut deloc. Serialul asta insa e un produs care mie-mi place. Publicul-target va fi clar acaparat de serial.
A.P.: Cum se desfasoara actiunea?
D.B.: Calin si Edi (Cabral) sunt doi politisti care lucreaza pentru Directia Speciala de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog. Seful lor, comisarul Marcu (Florin Calinescu), hotaraste ca ei doi sa lucreze impreuna, scopul lor fiind sa il aresteze pe „Nasul” mafiotilor, Ciupanezu’ (interpretat de Stefan Banica Jr.). Cam acesta e firul intregului serial. De aici, apar alte si alte povesti. Alte crime, alte cazuri de anchetat, droguri, arme, furturi de masini, razbunari.
A.P.: La fiecare episod se lucreaza cu alt regizor?
D.B.: Intr-adevar, fiecare episod are alt regizor. Am lucrat pana acum cu Bogdan Barbulescu, cu Bogdan Dumitrescu, cu Doru Halacu, cu Laurentiu Rusescu...
A.P.: Am inteles ca scenariile sunt facute dupa cazuri reale.
D.B.: Da, ele au la baza cazuri reale clasate. In momentul cand s-a scris scenariul s-au discutat aceste informatii, scenaristii s-au documentat, pentru ca totul sa para cat mai veridic, cat mai real
A.P.: Cine e personajul tau?
D.B.: Il cheama Calin Boboc si e politist, a crescut in Rahova, a absolvit Academia de Politie, dupa care a fost trimis la Constanta si de acolo a fost adus in Bucuresti pentru un caz. Si de aici incepe povestea. Il intalneste pe viitorul lui coleg, Edi (Cabral), sunt pusi sa lucreze in echipa si il intalnesc pe mafiotul Ciupanezu'. Personajul meu nu e liniar, are de toate: e si mai prost, e si mai bun, e si mai emotiv, e si nervos, e si bland, se si revolta, asculta si ordine, este foarte bine construit.
A.P.: Te-ai antrenat pentru rol?
D.B.: Da, am luat cateva lectii de folosire a armei, pentru ca habar n-aveam! Nu am facut armata si nici nu o sa o fac. Pe platou lucrez cu George, armurierul din echipa de filmare, de asemenea, am stat de vorba si cu un inspector de la Politia Capitalei, care ne-a aratat cum se desfasoara o interventie. In plus, am un prieten, Edi, din Pitesti, cu care am mai vorbit.
A.P.: Cum e atmosfera la filmari?
D.B.: Se filmeaza mult, este greu, insa imi place echipa. Ma inteleg foarte bine cu Cabral, cu regizorii cu care am lucrat, cu Mihaela, Gena, Florin, Leo, Violeta... sunt misto, adica te simti bine cu ei, electricienii, masinistii, e o echipa misto. Cu unii dintre ei chiar mai lucrasem la alte filme.
A.P.: In afara de serial ce o sa mai lucrezi anul acesta?
D.B.: Vor urma mai multe proiecte, probabil emisiunea pentru TV, poate un film in toamna si unul in primavara.
Foto: © Cos Aelenei / MediaPro Pictures
