Love Building, în regia Iuliei Rugină, este o comedie dramatică, a cărei acţiune are loc într-o tabără menită să „repare” acele relaţii de cuplu ce au ajuns într-un moment critic. 14 cupluri în impas, ajutate de cei trei pshihoterapeuţi şi traineri ai taberei, interpretaţi de Dragoș Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă, încearcă să-şi reconstruiască poveştile de dragoste, participând la o serie de teme şi exerciţii. Dacă vor reuşi sau nu în demersul lor, şi care le sunt poveştile, veţi putea afla din 13 septembrie, la cinema. Noi am stat de vorbă cu cei trei actori principali despre personajele pe care le interpretează.
1) Prezintă-ne, pe scurt, personajul tău: punctul tău de vedere, ca actor, apoi - pe scurt - ce crede despre sine personajul tău, ce zic celelalte personaje despre el, și care sunt (tot pe scurt) background-ul, nevoile și motivațiile lui. Din ce ai discutat cu Iulia Rugină şi din ce ai adaugat de parcurs, în construirea lui.
Dragoş Bucur: Silviu Soare e un sexolog (ce anume o însemna asta? - zâmbeşte, n.red), își trăiește viața destul de intens, își asumă greșelile și încearcă să și le îndrepte. E orgolios, ironic și uneori cam golan. Cred că își știe bine meseria și asta îi acordă o oarecare independența, acea independență pe care o au oamenii siguri pe ei.
Personajul s-a dezvoltat pe parcursul filmărilor, din păcate timpul scurt pe care l-am avut la dispoziție pentru pregătirea acestui film s-a resimțit și în pregătirea noastră că actori, dar, din fericire, Iulia este o regizoare foarte intuitivă și am reușit să ne acordăm pe parcurs. Mai glumim cu Iulia uneori spunând că „la următorul film o să și lucrăm împreună”.
Alexandru Papadopol: E un om destul de retras... Ceilalți fac destul de multe supoziții false despre el, dar eu cred că e timid și introvertit. Lui Cristian îi lipsește, cred, cu desăvîrșire, nevoia de-a epata. Pe de altă parte am căzut de accord cu Iulia să îi dăm și o notă „ușoară" personajuluiA și ne-am gîndit că, de fapt,A are mult umor... Am vrut să contrapunctam latura asociala a lui Cristi. Ne-am ferit cu strășnicie de căderea în capcană construirii unui personaj unilateral sau ciudat și atât.
Dorian Boguţă: Valentin Preda este psihoterapeut de grup. Îi place ce face și este la o vârstă când deja știe și, cel mai important, poate. Problema e că în momentul când vine „ciocanul vieții” ești sau nu pregătit să-l primești. Valentin a simțit ciocanul ăsta din plin și nu a fost pregătit să-l primească. Când lucrezi la un rol pleci și de la tine în construcția personajului, dar până la un moment, după care urmează atragerea personajului către tine. Și, dacă facem o comparație plastică și zicem că personajul e un tren, păi atunci Iulia a fost omul cu macazul. Și e cel mai important că trenul a ajuns la destinație.
2) În ce relație ești acum cu personajul tău, la un an de la filmări?
Dragoş Bucur: Hai să fim serioși, în ce relație pot fi eu cu mine? Adică sunt departe de a fi un schizoferenic cu tulburări de personalitate. (râde – n.red). Silviu Soare este un personaj dintr-un film și singurul spațiu în care el există este „Love Building”.
Alexandru Papadopol: Păi e încă prietenul meu pe care îl privesc cu multă compasiune...
Dorian Boguţă: Valentin Preda are profil pe Facebook pe bune. Şi, după un an de zile, mai sunt prieten cu el acolo...
3) Ce aduce nou acest film în peisajul producţiilor româneşti de la noi?
Dragoş Bucur: Eu sper să aducă public în sălile de cinema! Cred că filmele românești sunt filme foarte bune și premiile câștigate în ultimii 10-12 ani dovedesc asta, tot ce la mai lipsește este publicul românesc!
Alexandru Papadopol: Cred că aduce o respirație proaspătă într-un peisaj încărcat, pe de-o parte de simboluri cinematografico-culturale reușite ( sau nu) și, pe de altă parte, de comedii grosiere în care predomină scălămbăiala.
Dorian Boguţă: Nou ori nu, e mai puțin important; cel mai mult mă interesează să vină lumea să-l vadă și - dacă se va întâmpla acest lucru - va fi ceva nou în așa zisa industrie cinematografică românească.
4) Publicul va întâlni mai multe cupluri, mai multe poveşti de dragoste ce trebuie reparate. Dacă ai fi un simplu spectator, care priveşte filmul din afară, ce poveste ar rezona cu sinele tău interior? Care dintre cele 15 poveşti te-au mişcat cel mai mult?
Dragoş Bucur: În timpul preproductiei și filmărilor nu m-am atașat și nu m-a impresionat nicio poveste în mod special, în schimb, văzând filmul m-au emoționat câteva povești și reacțiile celor implicați: profesorii de liceu, adulterii, tinerii cu copil...
Alexandru Papadopol: Sincer... Cred că aș empatiza cu drama lui Cristian, care nu are curaj să îi spună Elenei c-o iubește.
Dorian Boguţă: Este o poveste în film care rezonează direct cu mine, dar o să încerc să o păstrez doar pentru mine fără să o enunț . Iar dacă e să vorbesc despre ce cuplu m-a emoționat, acela ar fi cuplul mai în vârstă, care a venit în tabără deja „reparat”...
5) Descrie în câteva cuvinte sentimentul de a juca alături de propriii elevi/cursanţi.
Dragoş Bucur: În momentul în care am început efectiv filmările, cursanții noștri au încetat să mai fie studenți și s-au transformat în colegi actori!
Alexandru Papadopol: Dem Rădulescu spunea că „teatrul e mirare”. Parafrazându-l, aș spune că „Love Building e mirare”... Am fost uimit de profesionalismul actualilor noștri colegi din film (adică foștii noștri studenți).
Dorian Boguţă: Când ești pe platoul de filmare nu mai există profesor și elev, există doar partener pe care trebuie să-l susții cât mai mult.
6) Ce părere ai despre acel „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, sintagmă folosită în film, parafrazată şi în campania de promovare a producţiei? Tu omul/actorul, nu personajul tău.
Dragoş Bucur: Cred că se poate, am multe cupluri așa în jurul meu, printre care părinții mei și ai Danei!
Alexandru Papadopol: Am citit undeva că fericirea e o stare de excepție... Cred că poți trăi bucuros sau liniștit până la adânci bătrâneţi (deși și asta e discutabil), dar fericit - dacă ai noroc - poți să fii de câteva ori în viață.... și atât... din păcate. Mă rog, asta e părerea mea. Și s-ar putea să nu fie în concordanță cu basmele citite în copilărie.
Dorian Boguţă: Există, avem multe exemple și cu siguranță toată lumea își dorește asta. Acum, dacă reușești să ajungi la acea vârstă și să mai fii și fericit, poate nu ai trăit degeaba. Fericirea, după mine, înseamnă și împlinire.
7) Lucrul cu o echipă de creaţie majoritar feminină (regizoare, scenariste, asistenta de regie..) ţi s-a părut mai degrabă... încomparaţie cu lucrul cu bărbaţi regizori.
Dragoş Bucur: Foarte misogină întrebarea, mai ales din partea unei femei! Eu nu m-am gândit nicio clipă că lucrez într-o echipă formată majoritar din femei...
Alexandru Papadopol: Love Building „livrează” și un aer ușor poetic. Cred că asta se datorează prezenței preponderent feminine a proiectului...
Dorian Boguţă: Nu m-am gândit niciodată la acest lucru până la și după „Love Building”. Lucrurile mergeau firesc și e cel mai important. E posibil ca o echipă majoritar feminină să fie mai... organizată
8) Dacă ai scrie o reclamă de promovare a filmului Love Building, pe ce trei cuvinte/idei te-ai axa?
Dragoş Bucur: Tinerețe, energie și dragoste de cinema!
Alexandru Papadopol: Când iubirea întâlnește trei psihologi cu nervii la pământ!
Dorian Boguţă: În loc de trei cuvinte mai bine va zic că ieri m-am dus să cumpăr patru bilete pentru niște amici de-ai mei la o proiecție „Love Building” de peste câteva zile și sala era aproape toată vândută. M-am bucurat. Înseamnă că reclamele de promovare de până acum și-au făcut treaba.
Părerea ta
Spune-ţi părerea