Studiourile Warner Bros. au anunţat pe 12 septembrie că o nouă serie de filme, ce va fi plasată în universul lui Harry Potter, este în pregătire, înaintând titlul cărţii „Fantastic Beasts and Where to Find Them”. Fanii lui Harry Potter au recunoascut, cu siguranţă, titlul: este cel al unei cărţi plasate tot în lumea lui Harry Potter, dar prezentate ca un manual al şcolii de magie Hogwarts, manual studiat de către Harry, Ron şi Hermione.
Filmul va fi o poveste originală, iar protagonistul acestuia va fi Newt Scamander, cel care se presupune că este autorul manualului. JK Rowling va scrie ea însăşi scenariul primului film, marcând prin aceasta debutul ei ca scenarist. JK Rowling probabil va aduce pe marile ecrane călătoriile lui Newt „de la jungla cea mai întunecoasă şi până în deşertul scăldat de soare, din vârfurile munţilor şi până în şesurile mlăştinoase”, locuri despre care pomeneşte vrăjitorul în Introducea cărţii.
Newt Scamander, noul Harry Potter
Povestea lui Newt Scamander se derulează cu şaptezeci de ani înainte ca Harry să existe. Nepotul lui Newt, Rolf, se va căsători cu una dintre figurile cele mai îndrăgite din universul cărţilor lui Rowling, Luna Lovegood, după evenimentele din Harry Potter şi Talismanele Morţii. „Fantastic Beasts and Where to Find Them” a fost scrisă în 2001 de către autoarea britanică J.K. Rowling, despre creaturile magice din universul Harry Potter. Se presupune că această carte este o copie a manualului deţinut de Harry Potter şi menţionat în „Harry Potter and the Sorcerer's Stone, prima carte a seriei.
„Fantastic Beasts and Where to Find Them” conţine istoria „Magizoologiei” şi descrie 75 de specii magice găsite în călătoriile din jurul lumii. Scamander declară că a adunat cele mai multe informaţii din carte în urma observaţiilor directe făcute în timpul călătoriilor sale de-a lungul a cinci continente. În universul Harry Potter, „Fantastic Beasts and Where to Find Them este un manual al elevilor din primul an de Hogwarts, dar abia din al treilea an de studii ei se ocupă de observarea şi îngrijirea creaturile magice. Oricum, se poate folosi ca o enciclopedie. În „Cuvântul introductiv” de la FBWTFT, Albus Dumbledore notează că această carte serveşte familiilor de vrăjitori, pe lângă uzul şcolar. Newton Artemis Fido „Newt” Scamander este născut în 1897. Conform secţiunii „Despre autor” a cărţii, Scamander devine un magizoologist datorită interesului său pentru creaturi fabuloase şi încurajărilor din partea mamei sale, o crescătoare entuziastă de hipogrifi.
După ce a absolvit cursurile de la Hogwarts, Scamander s-a alăturat Ministerului Magiei, în „Departamentul de Reglementare şi Control al Creaturilor Magice”. Cariera lui include o scurtă trecere pe la „Biroul de relocare a elfilor de casă”, un transfer la „Divizia Bestiilor”, după care a creat „Registrul Vârcolacilor” în 1947, urmând o trecere pe la „Departamentul de Interzicere a înmulţirii experimentale”, şi ani dedicaţi cercetării pentru „Biroul de Studii şi Control al Dragonilor”. Contribuţia adusă domeniului Magizoologiei i-a adus recunoaşterea - Scamander a fost învestit cu Ordinul Merlin, Clasa a Doua.
În introducerea aflăm că FBWTFT reprezintă rodul multor ani de călătorii şi cercetări. Newt Scamander notează „Când mă uit în urmă şi văd vrăjitorul acela de şapte ani care petrecea ore întregi în dormitor desfăcând Horklumpi (ciuperci cărnoase roz acoperite cu peri negri - n.red.) şi mă gândesc cu drag la călătoriile ce o să vină: de la jungla cea mai întunecoasă şi până în deşertul scăldat de soare, din vârfurile munţilor şi până în şesurile mlăştinoase, băieţelul care eram cândva urma să meargă după fiarele descrise în paginile care urmează. Le-am vizitat bârloagele, ascunzătorile şi cuiburile de-a lungul şi de-a latul a cinci continente, le-am observat obiceiurile curioase într-o sută de ţări, am fost martorul puterilor lor, le-am câştigat încrederea şi, când a fost nevoie, le-am tras câte o mamă de bătaie”...
Totul despre dragonul românesc
Newt Scamander a întâlnit inclusiv dragonul românesc, căruia îi face o descriere amănunţită în carte. Clasificaţi de către Ministerul Magiei cu „XXXXX” („cunoscut ca ucigaş de vrăjitori, imposibil de domesticit sau antrenat”) dragonii sunt - probabil - cele mai vestite fiare magice, aceia care se ascund cel mai greu. Femela este în general mai mare şi mai agresivă decât masculul, deşi de niciunul nu trebuie să se apropie nimeni, cu excepţia celor mai bine pregătiţi vrăjitori, consemnează Newt Scamander. „Sângele, inima, ficatul şi pielea dragonilor au toate puternice proprietăţi magice, totuşi ouăle de dragon sunt definite drept Bunuri Non-tranzacţionabile, clasa A.
Există zece rase de dragon, şi acestea s-au încrucişat ocazional, producând rareori hibrizi. Printre rasele pure de dragon, cel mai periculos este, conform cărţii, cel unguresc (cel ucrainean este - de exemplu - cel mai mare dintre toate speciile de dragoni, cântărind şase tone).
Iată ce informaţii avem despre Dragonul Longhorn românesc: are solzi de culoare verde-închis şi coarne lungi, strălucitoare, poleite cu aur, coarne cu care îşi atacă prada înainte să o prăjească. Aceste coarne, transformate într-o pulbere, sunt o poţiune foarte apreciată. Arealul natural al Longhorn-ului a devenit acum una dintre cele mai importante rezervaţii de dragoni, în care vrăjitori de toate naţionalităţile studiază felurite rase de dragoni de la mică distanţă.
Dragonul Longhorn a fost subiectul unui program intens de reproducere pentru că numărul exemplarelor a scăzut foarte mult în ultimii ani, mai ales datorită comercializării coarnelor, definite acum drept un „Bun Non-tranzacţionabil”, clasa B.
Părerea ta
Spune-ţi părereaShut up and take my money!