Irina Margareta Nistor, „vocea filmelor”, cea care a dublat în 11 ani 5000 de filme străine, ce intrau în ţară ilegal şi erau văndute pe sub mână, traducând şi câte 12 ore pe zi, este eroina filmului. Documentarul urmăreşte povestea acestor casete şi a unei voci care a devenit un simbol al libertăţii. Datorită ei, Chuck Norris, Jean-Claude Van Damme şi Bruce Lee au devenit eroi extrem de populari în România. Lungmetrajul include şi declaraţii ale unor persoane din mass-media sau industria de divertisment, precum Mihai Dobrovolschi, Vlad Craioveanu, Ioan Gyuri Pascu și Adrian Sitaru iar filmările au avut loc în București și Cluj. Un extras de 10 minute din acest documentar a putut fi urmărit în România, acum doi ani, la Festivalul Anonimul din Delta Dunării.
Irina Margareta Nistor declara, în 2012, pentru Cinemagia că documentarul „descrie exact cum se poate supravieţui într-o situaţie extremă şi care a fost supapa. Şi asta a fost - din punctul meu de vedere - pasiunea pentru cinema a românilor. Pentru că nu a fost doar pasiunea mea, a fost mai degrabă o pasiune naţională şi cred că asta a dus mai târziu la premiile de la festivalurile mai importante şi chiar la festivalurile în sine. Pentru că toţi tinerii de acum au auzit povestirile părinţilor care stăteau la asemenea video-night-uri. Românii făceau foarte mari sacrificii, ştim foarte bine asta. Îşi vindeau maşinile, unii şi apartamente, pentru că era foarte scump un video. În primul rând diverşi le aduceau <<la pachet>>, ca blugii şi cafeaua; la noi nu existau şi nu au existat până în anii '92-'93 genul ăsta de produse - să te duci în magazin şi să îţi iei. Și atunci făceau eforturi foarte mari, plăteau ca să vadă filmele astea, le dădeau prin teatre ca să îşi asigure autofinanţarea, că altfel ar fi murit de foame. Cred că a fost ceva benefic pentru multă lume, pentru că pe mulţi i-a scos dintr-o stare de depresie, din senzaţia că ai fi în puşcărie tot anul, parcă ţi se arăta un geam; pentru alţii a fost chiar un mijloc de subzistenţă”.
Într-un articol publicat în The New York Times, în luna februarie a acestui an, regizoarea Ilinca Călugăreanu declara: „Am crescut în România în anii 1980, în timpul unui regim comunist care, printre alte forme de represiune, a redus programul postului naţional de televiziune la două ore pe zi de propagandă plictisitoare, muzică populară, poezie patriotică şi filme cenzurate. Într-o zi, pe când aveam şase ani, părinţii meu au reuşit să împrumute un aparat video. Şi-au invitat prietenii la noi acasă şi toată noaptea s-au uitat la casete video cu filme de categorie B făcute la Hollywood. Ţin minte acele filme, dar îmi amintesc mai bine felul în care m-am simţit atunci când am păşit în sufragerie - ca şi cum aş fi intrat într-o lume secretă, magică şi liberă”.
linca Călugăreanu mai arată în documentar că fenomenul traducerilor simultane exista şi în alte ţări, la Chişinău, în Rusia, în ţările baltice... Irina Margareta Nistor relatează în film că la Strasbourg, în 1996, a întâlnit un astfel de fost traducător care traducea cu un cârlig pe nas, ca să nu i se recunoască vocea...
4 Proof Film este singura casă de producție ce reprezintă România în acest an la Sundance, în cadrul secțiunii competiționale de lungmetraj ficțiune și documentar. Proiectul „Chuck Norris versus comunism” a fost respins în cadrul sesiunii de finanțare a Centrului Național al Cinematografiei în 2012 iar în 2013 a fost descalificat din același concurs, însă s-a bucurat de sprijin financiar din partea HBO România.
Părerea ta
Spune-ţi părerea