Cu un scenariu scris de cineastul Vasiliy Rovenskiy (Aventură în natură: Marea întrecere, Samson, cățelul detectiv, și misterul coroanei), Spărgătorul de nuci și flautul fermecat debutează cu situația de criză în care se află balerina Marie și mama sa: tatăl plin de datorii a decedat, iar ele trebuie ori să plătească, ori să facă compromisuri de natură romantică.
Însă creditorul îi oferă fetei un spărgător de nuci pentru a o consola și, ajutată de magia cântecului ei, protagonista conturată ca o prințesă Disney ajunge la dimensiunea lui. Mai mult, el și jucăriile ei preferate – un struț fricos și un berbec de nădejde – prind viață ca în Toy Story de la Pixar. Împreună, cei patru trebuie să salveze regatul prințului de șoarecii invadatori. În această ecuație intră flautul fermecat, obiectul menit să spargă blestemul spărgătorului de nuci și să returneze ținutul locuitorilor săi umani. Cu toate acestea, găsirea lui va fi o adevărată aventură.
În coloana sonoră a musicalului animat, în care chiar și animăluțele au propriile cântece, se regăsesc diverse compoziții ale lui Pyotr Ilyich Tchaikovsky, atât din baletul Spărgătorul de nuci, cât și din Lacul lebedelor. Se pot auzi de asemenea partiturile lui Mozart, deși filmul nu pare să aibă legătură cu opera lui, Flautul fermecat, dar și cele ale lui Gluck sau Brahms. Din acest punct de vedere, coproducția ruso-ungară reprezintă un adevărat festin muzical, care poate fi apreciat deopotrivă de copii și adulți.
Animația se prezintă eclectică și în ce privește narațiunea. Pe lângă inspirația din Spărgătorul de nuci, declarată prin titlu, există întâmplări ce amintesc puternic de alte povești clasice. Dimensiunea redusă a lui Marie trimite la Alice în Țara Minunilor, chiar dacă această transformare provine din basmul original. Iar una dintre cele mai dinamice scene, cea în care struțul fuge de bucătar pentru că vrea să îl gătească, seamănă izbitor de mult cu cea din Mica sirenă, unde crabul Sebastian încearcă să scape de aceeași soartă. Faptul că fantomele din criptă, înfricoșătoare la început, se dovedesc a fi personaje pozitive pare o răsturnare de situație desprinsă din Crimson Peak al lui Guillermo del Toro.
Spărgătorul de nuci și flautul fermecat este cu siguranță mult mai distractiv și captivant decât celelalte filme de animație pentru copii pe care le-am văzut în ultima vreme – mai ales dacă vorbim de producții rusești, care par să domine piața la momentul actual. Chiar dacă nu excelează la capitolul autenticitate, faptul că preia elemente din alte surse arhicunoscute conferă nostalgie publicului matur și, în același timp, se simte proaspăt pentru publicul tânăr. De asemenea, îmbină subiecte relevante pentru spectatori, precum ajutorul între prieteni, susținerea în familie, arta, învingerea fricii și nevoia de fantezie pe care oricine o are din când în când. Nu este vreo capodoperă, dar va aduce în mod cert puțină magie în viața monotonă de zi cu zi a copiilor și părinților.
