Dacă-ţi părea rău că Demi Moore a apărut în ultima vreme în media doar din cauza/datorită mariajului pe butuci cu Ashton Kutcher, iată că actriţa nu stă degeaba nici pe plan profesional: de vineri o poţi vedea în drama financiară Margin Call. Îi dedicăm acest material pentru a vedea cum a ajuns Moore de la actriţa cel mai bine plătită de la Hollywood (a fost prima care a depăşit pragul de 10 milioane de dolari) la o divă aflată în atenţia presei mai degrabă din cauza problemelor maritale.
Demi Moore a renunţat la şcoală la 16 ani pentru a se concentra pe actorie. Cea care a împins-o să facă acest pas este nimeni alta decât Nastassja Kinski, actriţa celebră odinioară, dar acum dispărută din atenţie. După ce a apărut în câteva filme cu adolescenţi, serialul General Hospital şi câteva filme de groază, Demi Moore a devenit cu adevărat cunoscută pe plan internaţional în 1990, când a beneficiat de mega-succesul de casă Ghost/Fantoma mea iubită, unde apare alături de Patrick Swayze.
Realizat cu doar 21 de milioane de dolari, filmul va avea încasări de peste 500 de milioane, devenind una dintre cele mai profitabile producţii ale tuturor timpurilor. Popularitatea celor doi actori principali a crescut imens. Demi a profitat mai bine de faima câştigată cu Ghost şi a jucat ulterior în câteva dintre cele mai mari producţii ale ultimului deceniu din mileniul trecut.
A impresionat în primul rând în Oameni de onoare, în care apare alături de Tom Cruise şi Jack Nicholson. Cu Propunere indecentă, Moore arată că nu-i e teamă de personaje controversate, un alt exemplu fiind Disclosure/Hărţuire sexuale, filmul cu Michael Douglas care-i oferă unul dintre cele mai bune roluri ale carierei. Apogeul deceniului îl reprezintă Cocoşatul de la Notre Dame/The Hunchback of Notre Dame, animaţie ce-i vâră în cont inimaginabila sumă (pentru o actriţă) de 10 milioane de dolari.
La începutul anilor '90 a devenit actriţa cel mai bine plătită de la Hollywood, dar niciunul dintre filmele sale nu a depăşit considerabilul succes al lui Ghost. În 1995 începe un şir de alegeri proaste: în primul rând Litera stacojie, primit extrem de prost de public şi critică. Ecranizarea după romanul omonim al lui Nathaniel Hawthorne a primit nu mai puţin de şapte nominalizări la Zmeura de Aur şi a încasat doar 10 milioane de dolari la un buget de aproximativ 50 de milioane.
Un alt film al perioadei care nu şi-a acoperit bugetul cu încasările dezamăgitoare a fost The Juror/Fără apărare, probabil unica ecranizare după John Grisham fără succes financiar. În 1996 face din nou istorie în Striptease, ale cărui scene destul de explicite o transformă în prima actriţă de categorie A ce îndrăzneşte să arate aproape totul pe marele ecran. Prost primit de critică, filmul reuşeşte măcar să se salveze financiar, încasând 140 de milioane de dolari. Nici G.I. Jane nu impresionează în ciuda poveştii puternice (e vorba de prima femeie soldat dintr-o unitate de elită a armatei navale americane), iar Demi Moore se procopseşte şi cu o Zmeură de Aur pentru Cea mai proastă actriţă.
În 1996 produce şi apare în filmul de televiziune If These Walls Could Talk, difuzat de HBO, iar rolul îi aduce o nominalizare la Globul de Aur. Dar insuccesele o fac să se retragă treptat din atenţia directorilor de casting, iar Moore se concentrează pe afacerile dezvoltate împreună cu soţul Bruce Willis.
Nici relaţia cu el nu mai merge bine şi, după 13 ani de mariaj şi trei fiice împreună, cei doi actori se despart în 2000. Va mai dura trei ani până când Demi decide că de cariera ei la Hollywood nu s-a ales praful: după ce cheltuie sute de mii de dolari pe operaţii estetice şi tratamente de înfrumuţesare bifează o apariţie de senzaţie în Charlie's Angels: Full Throttle. Deşi filmul se bucură de succes, Demi Moore nu va mai apărea în prea multe producţii apoi, ceea ce transformă Margin Call într-o rară prezenţă a ei pe marile ecrane.
Ce părere ai despre Demi Moore? Care ţi se pare cel mai bun rol al ei?
Părerea ta
Spune-ţi părerea