Ce poate fi interesant la un film despre o începãtoare şleampãdã (Anne Hathaway) care ajunsã în epicentrul modei (adicã la revista Runway) este terorizatã de o şefã-dictator într-ale bunului gust (Meryl Streep) şi devine, de voie de nevoie, la fel de űber-trendy ca toţi cei din jurul ei?
Ei bine, destul de multe. Surprinzãtor de multe, sincer sã fiu. Ecranizarea lui David Frankel dupã romanul lui Lauren Weisberger are marele merit de a schimba şi perspectiva, şi centrul de atenţie şi tonul în care este sunt povestite aventurile lui Andy (sunã a nume de bãiat dar aşa o chemã pe protagonistã) printre piscurile olimpiene ale modei. Cartea, autobiograficã, deh, era centratã pe începãtoarea torturatã de o şefã tirannicã şi inumanã ale cãrei pretenţii, ifose şi proaste dispoziţii cauzau grãmezi de victime (colaterale sau nu). Filmul lui Finkel (debutant în lungmetraj, responsabil de cîteva episoade din seriale de succes ca Sex and the City şi Entourage) alege, odatã cu punerea lui Streep în rolul zgripţurioaicei un nou centru de atenţie: chiar Diavolul (care sincer sã fiu nu m-am prins cînd se îmbracã de la Prada).
Şi puţine personaje de pe ecran sunt la fel de interesante ca Miranda Priestley, femeie de gheaţã ale cãrei mimici faciale pot ruina cariera unui designer, ale cãrei manipulãri şi manevre pot schimba viitorul celor din jur şi ale cãrei pretenţii absurde (Harry Potter în manuscris, avion în timpul unei furtuni) pot exaspera orice subalternã.
Filmul în sine are marele merit de a fi lipsit de timpi morţi dar îşi şi permite vizitarea unor locuri oribil de comune în ce priveşte viata amoroasã a personajului (care ar trebui sã fie) principal. Andy are deja un iubit bucãtar dar un (alt) diavol intrã în scenã în persoana lui Christian Thompson (Simon Baker, vînãtorul de zombie din Land of the Dead), VIP într-ale publicisticii. Din pãcate vã puteţi imagina şi cum va decurge şi cum se va finaliza latura amoroasã a filmului.
Din fericire personajele principale (mai ales Streep, care practic a “furat” filmul lui Hathaway) sunt credibil nuanţate şi existã personaje secundare bine construite şi bine jucate (Stanley Tucci şi Emily Blunt). Dramele şi amorurile în care sunt implicate acestea au loc printre grãmezi de genţi, paltoane, rochii, pardsie, pantofi, într-o lume în care totul este şi scump, şi perfect şi atent supravegheat de dragonul Priestly. Care tartorã şefã a tot ce mişcã în industria modei (şi filmul nici nu neagã, nici nu edulcoreazã sistemul valoric al acestei întreprinderi) oferã, într-o secevnţã antologicã un crez personal şi o viziune aupra industriei hãinuţelor deloc roz: orice cîrpã are în spare zeci de ore de muncã, zeci de oameni şi o întreagã filosofie a trendurilor pe care vã las s-o descoperiţi singuri.
