Diana Cavallioti este Ana, protagonista filmului despre dragoste „Ana, mon amor”, ce a intrat vineri, 3 martie, în cinematografele din toată țara. Chiar dacă nu s-a întors de la Berlin cu premiul de interpretare, ce reușește Cavallioti este să transmită spectatorului angoasele personajului, senzația de sufocare și avatarurile unui personaj tulburat. Diana Cavallioti devine trup și suflet Ana, un personaj pe care îl vedem în toată vulnerabilitatea lui. „E un rol care m-a zdruncinat din toate punctele de vedere”, a spus actrița, în interviul acordat publicației Cinemagia.
Toma şi Ana se cunosc în facultate, se apropie rapid şi încep o relaţie de iubire care devine în scurt timp o luptă contra tuturor. Din cauza unor probleme din copilărie, Ana are frecvent atacuri de panică, iar Toma îşi asumă rolul de protector necondiţionat. Deşi pare să deţină controlul asupra relaţiei, ani mai târziu el se trezeşte gravitând în jurul unei femei pe care nu o poate înţelege, fortându-se până la limită în încercarea de a o salva. Redăm, mai jos, interviul cu Diana Cavallioti, protagonista filmului interzis minorilor, „Ana, mon amor”.
Spuneai la conferința de presă că pregătirea rolului s-a făcut alături de un psihanalist... Cum s-a desfășurat concret pregătirea rolului, ce a implicat atacuri de panică, exteriorizarea angoaselor etc.?
Diana Cavallioti: Psihanalista ne spunea în ce termeni se întâmplă lucrurile astea, dar am căutat atacuri de panică și pe youtube, am și citit despre anxietate. A fost și un research propriu, separat de sedințele de psihanaliză.
Se spune că actorul ajunge să cunoască personajul mai bine decât regizorul. Au fost momente la filmări când ai simțit nevoia să-i faci dreptate Anei și ai luptat pentru personajul tău cu regizorul?
Diana Cavallioti: Nu am încercat să-i fac dreptate în niciun punct Anei, pentru că lupta e pierdută de la început, având în vedere că Ana este varianta lui Toma asupra ei, ceea ce el vede la Ana, este strict povestea lui. Povestea în sine este nedreaptă având în vedere că vedem o singură variantă și nu e nimic obiectiv. E felul în care el o vede pe ea. Nu o vedem pe adevărata Ana, vedem imaginile lui.
Ce crezi că te-a recomandat pe tine să fii aleasă în rolul Ana?
Diana Cavallioti: Disponibilitatea de a-mi folosi sufletul și mintea și corpul; toată ființa, practic, pentru a crea rolul. A fost poate și o chestiune de timming. Poate că și eu aveam nevoie de un astfel de rol exact atunci. El [Călin Peter Netzer - n.red.] a vrut să creeze un rol psihanalitic. Și pentru mine, crearea rolului a avut fix același rol, a fost un fel de terapie personală.
Ce ți-a mai adus rolul Ana?
Diana Cavallioti: Întâlnirea cu Călin - să cunoști un asemenea artist, e extraordinar! E frumos când există apropierea regizor-actor, și că ajungi să-l cunoști pe cel cu care lucrezi. E un rol care m-a zdruncinat din toate punctele de vedere, care mi-a adus multă experiență.
Cât de mult este marcat un actor de rolul pe care îl face? Ești dintre cei care trăiesc cu totul personajul?
Diana Cavallioti: Fiecare actor abordează diferit un rol - eu sunt genul care își folosește sufletul ca unealtă principală, mai ales pentru un asemenea rol, pentru o asemenea partitură. Când faci comedie, totul trebuie să fie exterior. Fac parte din acea categorie de actori care se dezumanizează ca să umanizeze personajul...
Spune-ne câteva cuvinte despre experiența Berlin. Au fost întrebări care te-au surprins - la conferința de presa ori la interviurile ulterioare?
Diana Cavallioti: Întrebările nu, aprecierile au fost cele care m-au surprins. Am simțit un val de iubire absolut fenomenal care a venit din partea publicului.
