Lenú si Lila, persoanjele principale din „Tetralogia napolitană”, au ajuns la HBO și pe HBO, în serialul My Brilliant Friend/Prietena mea genială. Elisa del Genio (tânăra Elena) și Ludovica Nasti (tânăra Lila) explică, într-un interviu pus la dispoziția cititorilor Cinemagia de către HBO, ce anume le unește pe aceste fete într- prietenie care a durat decenii.
My Brilliant Friend, o co-producție Fremantle, Rai și HBO, este adaptarea romanului bestseller internațional „Prietena mea genială”, prima partea a „Tetralogiei Napolitane”, scris de Elena Ferrante. Serialul regizat de Saverio Costanzo spune povestea a acestor doua prietene ce cresc împreună într-o mahala napolitana de la începutul anilor ’50 și a căror prietenie le va marca destinele. Elena Greco începe să scrie despre prietenia de 60 de ani cu Raffaella Cerullo, „Lila”, care a dispărut fără urmă.
A întâlnit-o pe Raffaella Cerullo, căreia i-a spus mereu Lila, în primul an din școala primară, în 1950. Povestea lor, care se petrece în periculosul și fascinantul Napoli, acoperă mai bine de 60 de ani din viețile lor. Elena încearcă să descrie misterul Lilei, geniala ei prietenă, care a fost, într-un fel, cea mai bună prietenă, dar și cel mai mare dușman.
În cuvintele voastre, îmi puteți spune despre ce e vorba în „Prietena mea genială”?
Ludovica: „Prietena mea genială” este despre ambele fete, le reprezintă pe amândouă. Cred că Elena și Lila sunt de fapt o singură persoană, chiar dacă din când în când simt emoții diferite. De obicei Elena este puternică pe dinăuntru, ca Lila pe dinafară, iar Lila este puțin fragilă, așa cum pare Elena la suprafață. Deci eu cred că sunt o singură persoană.
Elisa: Și eu cred la fel – Elena și Lila sunt foarte legate una de cealaltă, sunt o singură persoană, pentru că gândesc în feluri asemănătoare dar au personalități foarte diferite, așa că sunt și două ființe diferite.
Puteți amândouă să ne descrieți „Prietena mea genială” în trei cuvinte?
Ludovica: „Prietena mea genială” este... ceva emoționant, frumos și puternic.
Elisa: „Prietena me genială” este... ceva magnific, senzațional și cel mai bun lucru care s-a întâmplat.
Cum devin prietene Lila și Elena?
Ludovica: Din cum o văd eu pe Elena, ea își dorea foarte mult să se apropie de Lila. Dar la început Lila și-a menținut distanța față de toată lumea. Cred că Elena a ajutat-o în momentul în care se aruncă cu pietre în ele; a aruncat și ea pietre către ei, și la început, Lilei... nici nu-i păsa, nici nu îi mulțumea Elenei pentru că a aruncat cu pietre în cei care o atacaseră. Apoi, încetul cu încetul, își arată recunoștința luând-o cu ea peste tot, a provocat-o să își găsească forța interioară. Și de acolo au devenit prietene apropiate.
Ludovica, pentru ce sunt păpușile? Ce legătură are această poveste cu păpușile?
Ludovica:Fetele sunt cu păpușile la început. Până la urmă ajungsă se cunoască una pe cealaltă prin păpuși, pentru că își vorbesc prin păpuși la început. Aceste păpuși înseamnă mult pentru ele și când Elena și Lila fac schimb între ele, acest lucru înseamnă că au încredere una în cealaltă, pentru că păpușile erau atât de importante pentru ele. Apoi, când Lila aruncă păpușa în subsol, Elena se simte rănită, dar pentru a-i demonstra [Lilei] că acum are curaj și forță, o aruncă și pe păpușa ei, concomitent cu Lila și prin acest
moment putem vedea cum a ajutat-o Lila. Și cred că Lila a făcut acest lucru deliberat, pentru a o face și mai puternică.
Această întrebare este pentru Elisa: ne poți explica scena în care fetele fug către mare? Ce încearcă să facă?
Elisa: În acel moment, Elena și Lila devin o singură persoană, devin inseparabile. Pentru că mai înainte, când Lila aruncă păpușa, deveneau mai apropiate ca prietene și ulterior au ajuns să fie inseparabile. Când au fugit împreună, au fugit pentru că voiau să vadă marea, ceea ce nu se mai întâmplase până atunci, și pentru că fratele ei îi spusese că marea sclipește și că a fost o experiență magnifică. Pentru a pleca, au trebuit să fie subtile și apoi au fugit. O scenă genială este în tunel. Mereu mergeam acolo când eram libere, când țipam, puteam auzi ecoul.
