Ron Diamond, membru în comitetul executiv al Academiei Americane de Film şi membru al juriului Anim’est 2013 (festivalul de animaţie care a proiectat duminică la Cinema Patria câştigătorii acestei ediţii), a susţinut vineri un masterclass numit „Paşii spre câştigarea Oscarului”, la care am participat. Diamond a vorbit vineri, printre altele, despe Academia Americană de Film, cum poţi deveni membru şi noaptea Oscarurilor.
Iată câteva dintre cele mai importante lucruri comunicate de Ron Diamond la masterclass-ul susţinut la sala Elvira Popescu.
Dacă ajungeţi la Academy of Motion Pictures Arts & Sciences din Los Angeles, ar trebui să cereţi să mergeţi într-un tur al arhivelor Academiei - care sunt extraordinare. Academia onorează în fiecare an, cu un Oscar, realizările în domeniul tehnologiei filmului, dar ea are în acelaşi timp şi un subgrup foarte activ, persoane din diferite ramuri ale Academiei, care participă şi care studiază diferite aspecte ale filmului: sunetul, lumina, diferite dispozitive, ce permit înregistrarea a câte unui singur cadru şi care, la începutul anilor '80, au adus o adevărată revoluţie în lumea filmului. Unele realizări sunt uitate deoarece nu mai sunt foarte relevante pentru lumea filmului, însă orice pas înainte este un aspect important: e vorba de tehnologia lentilelor, de imprimantele optice, ca şi alte echipamente care contribuie la realizarea efectelor speciale.
Există şi alte activităţi în care Academia este implicată, despre care s-ar putea încă să nu ştiţi. Una în care sunt personal implicat este activitatea educaţională. Academia a publicat online kit-uri educaţionale, le poţi downloada liber. Ele sunt dedicate elevilor, în special celor de liceu cu vârste cuprinse între 14-18 ani, care prezintă diferite aspecte ale producţiei de film. Aşadar, dacă profesorul este interesat să ţină lecţii despre cinematografie, iluminat, decoruri, filmare, există materiale scrise care pot fi utilizate în activitatea de clasă de către orice profesor din lume: în Statele Unite numai, ele au fost utilizate de către 20.000 de profesori!
Erau iniţial materiale scrise, deci, dacă ar fi fost şi clipuri video, ar fi fost mult mai interesant şi mai eficient să ne comunicăm ideile - aşadar, am produs cinci materiale video pentru Academie, dedicate tinerilor de liceu - care să le demonstreze procesele legate de producţia de film, astfel încât să capete o înţelegere mult mai profundă a acestora. Am produs numai 20.000 de kituri pe care nu le mai puteam reproduce, deci profesorii au trebuit să le trateze cu atenţie, astfel încât acestea să nu se piardă. Am tratat în unul efectele vizuale, în altul documentarele - cel mai recent a fost despre animaţie, am avut invitaţi actori (printre care Christopher Lambert) dintre care fiecare vorbea despre alt aspect al realizării filmelor, apoi am introdus fragmente de film sau chiar scurtmetraje întregi - de exemplu The Old Mill de la Disney , care explica animaţia, sau Super Size Me la categoria documentar. Ce anume a fost special la aceste filme diferite, astfel încât să permită regizorilor să manipuleze publicul? Cum anume au folosit autorii documentarele astfel încât publicul să înţeleagă povestea? Anul acesta a avut numeroase lungmetraje şi scurtmetraje, pe care le vom explica în câte un material video.
Cum să deveniţi membru AMPAS (Academy of Motion Picture Arts and Sciences)
Fiecare nominalizat sau premiat este luat în calcul ca posibil membriu AMPAS de către juriul acesteia. Condiţia este să fie autorul a măcar trei filme, în special dacă măcar unul dintre ele a fost nominalizat. Candidatul, chiar dacă este unul dintre câştigători, nu este imediat acceptat: candidatura lui este discutată întâi de către un comitet format din 35 de persoane. Uneori, chiar dacă un candidat are referinţele unui regizor de filme de acţiune, poate toată cariera nu a produs decât scurtmetraje. Avem nevoie de oameni care sunt cu adevărat dedicaţi artei filmului. Avem actori sau regizori faimoşi care au devenit membri datorită filmelor pe care le-au regizat în perioada studenţiei. Aşadar, membrii Academiei sunt încurajaţi să recomande alţi colegi din breaslă, care sunt la rândul lor actori sau regizori.
Pentru a deveni membru trebuie să completezi un formular în care să menţionezi acreditările, experienţa, meritele personale în aşa fel încât acestea să fie suficient de uşor de găsit online pentru eventuale verificări. De obicei, unii membri se înscriu dar nu mai participă în activităţi. Anul trecut, branşa regizorilor de documentare a crescut cu treizeci de nume, după ce mulţi ani nu au fost admişi regizori de documentare. Trebuie să dovedeşti că ai un palmares în spate. Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru scenarişti. Pentru a putea participa trebuie să fii într-una din categoriile: regizor, scenarist, producător, director de producţie - altfel nu poţi deveni membru. Avem şi un număr de regizori de animaţie şi de scurtmetraje. Din ce îmi aduc aminte, cotizaţia este de 250 de dolari pe an, pentru mine e foarte ieftin şi merită. Urmăresc patru filme pe săptămână, 40 de săptămâni pe an, am şansa să întâlnesc oameni noi, regizori, să discutăm despre filme.
Academia este o organizaţie internaţională, cu membri din întreaga lume, şi nu există nicio restricţie la adresa filmelor internaţionale, şi nu are nicio agendă politică, propunându-şi doar să onoreze filmele excepţionale fără să ţină cont de graniţe. Am avut filme argentiniene acum câţiva ani, am avut filme străine. Avem şi categoria Cel mai bun film străin special pentru asta. Avem lungmetraje, scurtmetraje, documentare.
Momentele neplăcute la Oscaruri şi procesiunea intrării în Kodak/Dolby Theatre în ziua decernării Oscarurilor
În anumite momente ale Galei Oscarurilor, cei care şedeau în rândurile de sus nu puteau ajunge la rândurile de jos, şi dacă trebuia să meargă cineva acolo nu putea ajunge, chiar dacă era regizor sau actor premiat cu Oscar. Asta nu îmi plăcea la Gala Oscarurilor. De ce trebuia să îi ţinem pe acei regizori deoparte, doar pentru că cineva nu putea să dea câteva mii de dolari în plus? Puteai să ajungi în două variante: ca VIP, cu limuzina, sau cu maşina proprie. Însă fie cu maşina, fie cu limuzina, cu o milă înainte să ajungi la Gala Oscarurilor, descoperi că toate străzile sunt baricadate: las-o baltă, pur şi simplu nu ai cum să ajungi! Poliţişti în civil, care securizau zona: verificau spectatorii să nu aibă arme asupra lor, şi pe bună dreptate. Aşa că te îndrepţi la volan, trebuie să ocoleşti barierele din trafic, poliţia îţi verifică permisul de trecere, mergi mai departe, eşti verificat. Apar alţi oameni în stradă, care militează pentru diverse cauze şi care încearcă să capteze atenţia celebrităţilor: unii care militează împotriva avorturilor, predicatori, alţii care prevestesc sfârşitul lumii.
În final, ajungem la valeţii care ne aşteaptă, cobori şi ţi se cere să nu te opreşti din mers, ţi se verifică invitaţia, gărzile de corp sunt acolo şi te trec printr-un detector de metale. Ironia e că te lasă cu IPhone-ul, dar nu cu camera video. Toţi trebuie să treacă de personalul de pază, chiar şi nominalizaţii.
Ieşi afară, luminile sunt orbitoare, te întâlneşti cu oameni care au cumpărat bilete la Oscaruri sau care le-au câştigat la loterie, oamenii de la pază te împiedică să vorbeşti cu actorii sau cu regizorii. În orice caz, continui să mergi încă vreo 30 de metri, şi te întâlneşti cu cei 500 de reprezentanţi ai presei, camere de filmat, lumini, fotografi, televiziuni din întreaga lume. Odată ce intri, e o experienţă uşor diferită, treci un anume prag căruia i se dă importanţă. E ceva foarte interesant.
Părerea ta
Spune-ţi părerea