Tomurile intregi de reguli excesiv de stricte ale Academiei americane de film pot fi uneori eficiente, dar provoaca si scandal. Un capitol important din regulament trateaza descalificarile, adica filmele care nu au dreptul sa fie nominalizate, ultimul asemenea scandal avand loc chiar acum cateva luni, cand coloana sonora a Cavalerului negru a fost considerata neeligibila pe motiv ca... avea prea multi compozitori. Academia a revenit asupra deciziei (nu ca Hans Zimmer si James Newton Howard si-ar fi primit pana la urma nominalizarea), dar cazul nu a fost nici primul si, din nefericire, nu va fi nici ultimul din istoria Academiei. Iata alte sapte descalificari controversate, trecute in revista de Cinematical.
The Jazz Singer. Era anul 1929, unchiul Oscar avea doar un anisor si tot a luat decizia de a descalifica filmul. Hiba? Cantaretul de jazz nu era mut! The Jazz Singer, regizat de Alan Crosland, era primul lungmetraj care folosea sunet inregistrat pentru o parte din secventele sale: una dintre replicile celebre ale filmului suna chiar asa: "Stai nitel, ca inca n-ai auzit nimic!" Membrii Academiei si-au justificat decizia de a nu nominaliza The Jazz Singer la categoria Cel mai bun film argumentand ca unicul competitor cu darul vorbirii ar fi avut sanse in plus la castigarea premiului. Cu tot mai multe filme 3D lansate in fiecare an oare nu ne vom confrunta in curand cu o justificare asemanatoare?
Young Americans este un alt caz celebru si de-a dreptul absurd, caci este unicul film care a fost descalificat DUPA ce a castigat Oscarul. Inclus in categoria Cel mai bun documentar, Young Americans, despre un cor de baieti, a castigat in 1969, dar a fost descalificat cateva saptamani mai tarziu, dupa ce membrii Academiei au descoperit ca filmul avusese o proiectie (una singura!) intr-un cinematograf in 1967, ceea ce-l facea eligibil pentru anul 1968, dar nu si pentru 1969. Realizatorii Alex Grasshoff si Robert Cohn au fost nevoiti sa returneze statuetele, iar acestea le-au revenit creatorilor urmatorului clasat in topul membrilor Academiei.
Coloana sonora din Nasul, descalificata pentru ca fusese in parte creata pentru un film anterior. Nino Rota a facut greseala de a include pe coloana sonora a primei parti din trilogia Nasul o compozitie a sa folosita pentru lungmetrajul Fortunella. Compozitorul obtinuse deja o nominalizare, dar apoi cineva a descoperit Fortunella si compozitia lui Rota pentru Nasul a fost considerata neeligibila. Pozitia lasata libera a fost ocupata de John Addison si Sleuth (cu Michael Caine si Laurence Olivier), dar Oscarul a fost castigat de un beneficiar (da, exista si acestia) al complicatelor reguli ale Academiei: Luminile rampei/Limelight al lui Charlie Chaplin, realizat in 1952, dar neproiectat pana atunci in vreun cinematograf din preajma orasului Los Angeles! In orice caz, Rota a castigat doi ani mai tarziu pentru Nasul II, unde folosea o parte din ce compusese pentru Nasul, dar nu mai conta, caci Academia schimbase deja regulile.
Revenind in actualitate, o alta victima a regulamentului este melodia Come What May din Moulin Rouge! Aceasta a fost descalificata pentru ca nu fusese creata special pentru filmul lui Baz Luhrmann. Dar ironia este alta: Luhrmann scrisese Come What May pentru Romeo + Juliet, numai ca decisese sa nu o foloseasca. Acest amanunt nici n-a contat pentru Academie, asa ca Oscarul i-a revenit melodiei If I Didn't Have You, din animatia Monsters, Inc.
Fahrenheit 9/11, descalificat pentru difuzarea pe un post televiziune la mai putin de noua luni de la lansarea in cinematografe. Castigator al Palme d'Or-ului in 2004, documentarul lui Michael Moore ar fi putut avea un cuvant de spus la alegerile din Statele Unite de la sfarsitul anului, asa ca regizorul a decis sa-l vanda unui canal de televiziune. Moore stia ca pierde nominalizarea la Cel mai bun documentar, dar mai avea o sansa la Cel mai bun film, categorie cu reguli mai ingaduitoare. Fahrenheit nu a primit nicio nominalizare, iar Bush a castigat iarasi alegerile, deci esec pe toata linia pentru Moore. Cu exceptia celui mai surprinzator Palme d'Or din istoria recenta a Cannes-ului, desigur.
The Band's Visit, descalificat pentru ca avea prea multe replici in limba engleza. Regulile la categoria Cel mai bun film strain sunt destul de simple: productia nominalizata trebuie sa fie in principal intr-o alta limba decat engleza si sa vina dintr-o alta tara decat Statele Unite. The Band
Părerea ta
Spune-ţi părerea