Este singurul regizor din lume care a primit o nominalizare la Oscar pentru toate filmele sale. Billy Elliot, The Hours/Orele si The Reader/Cititorul au strans nu mai putin 17 nominalizari la celebrele premii ale Academiei Americane de film, ceea ce ne face cu atat mai interesati de aceasta discutie cu Stephen Daldry, unul dintre cei mai celebri regizori britanici ai tuturor timpurilor. Discutia a avut loc in incinta hotelului Adlon (pentru amatorii de trivia, acesta este hotelul de la balconul caruia Michael Jackson a fost cat pe ce sa-si scape copilul in 2002), unde Daldry a fost gazda unui grup de opt jurnalisti cat se poate de interesati de The Reader.
Dupa ce a intrebat de filmul The International, catalogat drept un "James Bond cu intelectuali", Daldry a inceput sa raspunda la intrebari, deranjat de prima dintre ele: cum reusesc fratii Weinstein (producatorii filmului The Reader) sa faca un lobby atat de bun astfel incat sa obtina pentru multe dintre proiectele lor nominalizari la Oscar. Raspunsul lui Daldry a fost scurt: "nu stiu, e treaba lor, eu nu sunt implicat in acest proces". Dupa care a sugerat izbucnind in ras: "dar poate filmul e chiar bun".
Iata mai jos intrebarile si raspunsurile lui Daldry:
Cat este ceea ce ai vrut tu sa faci in acest film si cat este ceea ce a trebuit sa faci?
Este in mare parte ceea ce am vrut eu sa fac, la sfarsitul perioadei de postproductie a trebuit sa duc o mica lupta de lamurire pentru a obtine mai multi bani si mai mult timp, dar am castigat-o. De aceea filmul este si arata asa.
Ai emotii in ceea ce priveste lansarea lui in Germania?
Bineinteles, este un film german. Cartea este de aici, a fost filmat aici, o parte chiar in Berlin, actorii sunt nemti, echipa la fel, de aceea am simtit ca trebuie sa fim cu totii aici pentru o premiera mondiala a filmului. Faptul ca a trebuit sa ne adaptam unui cu totul alt mediu a facut aceasta experienta sa fie cu atat mai interesanta. De unde si nerabdarea cu care asteptam premiera si reactiile, fara indoiala contradictorii, pe care le va isca ea.
Filmul a iscat controverse si in ceea ce priveste accentul actorilor. Cum ai decis cat de departe sa mergi cu accentul?
Unitatea de masura a fost David Kross (interpretul liceanului Michael Berg, cu care personajul Hannei Schmitz are o legatura de cateva luni - n.r.). Acesta era unul dintre cei mai importanti din distributie si, fiind german de origine, a trebuit sa studieze foarte mult limba engleza pentru a juca intr-un film cu un scenariu in limba engleza. El nu vorbea foarte bine limba, asa ca accentul lui este evident, prin urmare a trebuit ca Ralph si Kate sa se adapteze la acesta. Oricum, lor le-a fost mult mai usor decat lui, pentru David a fost o adevarata provocare... (in caietul de presa se precizeaza ca David Kross a avut in permanenta un "antrenor" fonetic pe platouri - n.r.).
Cartea este mult mai haotica in ceea ce priveste slalomul printre diferitele perioade de timp. Cum ai reusit sa simplifici pentru a face filmul mai accesibil spectatorilor?
Sincer sa fiu, mi se pare ca structura filmului seamana mult cu structura cartii. Dar, pentru ca ai folosit cuvantul "accesibil", as vrea sa spun ca n-am incercat niciodata sa simplificam cartea pentru a o transpune pe ecran. Cu toate acestea, m-ar bucura cat se poate de mult daca si publicul va crede ca filmul este mai accesibil decat cartea.
Difuzarea filmului in Germania ridica niste probleme: va fi dublat. Vei fi implicat in acest proces de dublare, actorii germani care vor dubla vocile distributiei originale vor fi alesi de tine?
Nu, in niciun caz. Munca mea la acest film, cu exceptia a ceea ce facem acum, s-a terminat. Felul in care teritoriile de alta limba decat engleza aleg sa distribuie filmul nu ma priveste, distribuitorii locali vor proceda cum cred ei de cuviinta.
Te-ai gandit vreodata sa faci filmul in germana?
Nu, sunt englez (rade). De fapt cel care a trebuit sa decida a fost chiar Bernard Schlink, autorul romanului. Din discutiile mele cu el am inteles ca l-a preocupat foarte mult acest aspect, dar, cum romanul a devenit foarte cunoscut chiar si in Statele Unite (este singurul roman german care a urcat pe locul I pe lista besteseller-elor publicata de New York Times - n.r.), a ajuns la concluzia ca limba engleza ar expune mult mai mult subiectul, l-ar face accesibil unor comunitati mult mai largi decat limba germana. De fapt in aceasta privinta se poate pune o intrebare foarte buna: filmul are aceeasi rezonanta si intr-o alta cultura, sau doar in Germania, o tara afectata direct de experienta Holocaustului? Modul in care generatiile mai noi se raporteaza la Holocaust este doar o experienta germana sau una universala?
Tu cum te-ai identificat cu aceasta problema?
Cred ca intrebarea ar trebui pusa altfel. In general petreci aproximativ doi ani facand un film, asa ca povestea lui ar face bine sa-ti placa (rade). Am lucrat foarte mult in Berlin in teatru, prin urmare am devenit repede constient de aceasta raportare a generatiei mai tinere la ceea ce au facut parintii lor in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Este fascinanta aceasta explorare a resorturilor psihologice si a urmelor adanci pe care le lasa intrebarea: oamenii pe care ii iubesc au fost in stare sa nu faca nimic atunci, fiind constienti de ceea ce se intampla? Chiar daca a trecut mult timp de la aparitia cartii (prima editie a aparut in 1995 - n.r.), iar Germania s-a schimbat mult in acesti 14 ani, prin urmare diferentele de perceptie vor fi mari, ma astept ca filmul sa provoace controverse pentru ca subiectul sau, din punct de vedere moral, este unul foarte complex.
Filmele tale au intotdeauna personaje foarte complexe, care pot fi percepute foarte diferit in functie de context. Ma refer la cele trei femei din The Hours, de exemplu. Dar niciunul dintre ele nu la fel de complex ca Hanna Schmitz. Asta sa fie brand-ul tau, crearea unor personaje feminine extrem de complexe?
Personajele nu le-am creat eu, ele au fost create de autorii cartilor pe care le-am ecranizat. A fost pur si simplu un noroc imens ca scenariile respective au ajuns pe masa mea. (rade)
Acum sase ani, cand ai fost nominalizat la Oscar pentru regia lui The Hours, ai declarat ca, daca vei castiga, vei folosi prestigiul oferit de premiu pentru a regiza un film impotriva razboiului din Irak. Iti pastrezi intentia?
Asa am spus? (rade) Nu, nu cred ca mai este cazul... Oricum, sunt absolut sigur ca n-am sa castig.
Productia acestui film a fost afectata de pierderea a doi dintre producatorii sai, Anthony Minghella si Sidney Pollack. Poti sa descrii implicarea lor in productie si cum a afectat-o moartea lor?
Ceea ce am apreciat cel mai mult la Anthony si Sidney a fost faptul ca, desi erau producatorii filmului, m-au lasat sa fac ce vreau. Cand esti si producator, dar si regizor, este foarte greu sa accepti un alt punct de vedere atunci cand proiectul tau este regizat de altcineva, iar acest cineva nu vrea sa regizeze exact cum ti-ai dori tu. Mi-au dat mana libera, bineinteles nu fara discutii in contradictoriu, si s-au implicat in absolut toate fazele, de la scrierea scenariului la alegerea distributiei si la filmarile propriu-zise. Mi-au devenit prieteni in ultimii doi ani si pierderea lor atat de brusca a fost grea. Erau pur si simplu fantastici si ne este extrem de dor de ei...
Spune-ne cum ai ales actorii.
Nu a fost foarte greu, pentru ca am avut un agent de casting excelent. Voiam sa fac filmul in Germania, prin urmare era clar ca vreau actori germani. Am petrecut luni de zile in teatrele de aici, pe care le cunosteam deja din colaborarile mele anterioare, si am fost binecuvantat cu cel mai potrivit grup de actori pe care mi-l puteam dori.
Ralph Fiennes si David Kross interpreteaza acelasi personaj la varste diferite. Cum i-ai ales?
Intrebarea care se punea in cazul lor era daca va fi nevoie de doi sau trei actori pentru a-l interpreta pe Michael Berg, prezentat in film la trei varste diferite. De fapt asta a fost subiectul pe care eu si Anthony am avut cele mai lungi si mai aprinse discutii si nu din cauza lui David Kross. Pana la urma ideea a fost asta: nu cautam actori care sa semene unii cu ceilalti, ci actori care sa aiba aceeasi comunicare cu personajul Hannei, interpretat de Kate Winslet. Relatia sexuala si comunicarea sexuala erau extrem de importante. Una dintre cele mai indelungate etape ale alegerii actorilor a fost cand i-am pus pe David si Ralph fata in fata si i-am lasat sa negocieze comportamentul posibil al personajului lor. Aveam nevoie de o anumita continuitate in aceasta privinta, iar aceasta a contat mult mai mult decat o asemanare fizica sau orice de genul asta. Aveam nevoie ca unul sa fie ecoul celuilalt, nu o copie imbatranita. Nu am cautat sosii.
Dar in cazul lui Kate nu s-a pus aceasta problema?
Nu, niciodata. Era absolut evident ca in cazul Hannei era posibil ceea ce in cazul lui Michael nu era. Cu ajutorul machiajului si al lui Kate insasi Hanna a putut imbatrani de la o varsta de aproximativ 35 de ani la una de aproximativ 65 de ani. A fost extrem de dificil pentru ea, dar a reusit.
Poti explica de ce Lena Olin interpreteaza doua roluri in acest film?
Lena interpreteaza doua roluri pentru ca pur si simplu ni s-a parut o idee buna, iar i s-a parut extrem de interesant. Sa treaca de la rolul mamei martor la proces la rolul fiicei imbatranite peste ani i-a placut foarte mult lui Lena, iar noua ni s-a parut foarte interesant.
Ce-ai simtit cand Nicole Kidman a ramas insarcinata si a decis sa renunte la rol?
M-am bucurat foarte mult pentru ea. Stiam cat de mult isi doreste un copil si cat de mult s-a chinuit sa ramana insarcinata. Felicitarile mele de atunci au fost cat se poate de sincere.
Cum relationezi cu vina personajelor in acest film? Care este pozitia ta in legatura cu trecutul Hannei?
Aici trebuie sa fim cat se poate de clari: Hanna ESTE vinovata. Cu privire la acest lucru nu este nici macar o urma de indoiala. Daca e ceva de discutat aici este numai daca sentinta ei a fost corecta. Sa ne gandim doar ca a avut parte de tratamentul aplicat de legislatia vremurilor tuturor persoanelor implicate in existenta lagarelor de concentrare naziste. Este o mare diferenta intre vina si sentinta, iar sentinta, intr-adevar, nu circumscrie exact importanta vinei.
