De văzut cu burta plină

Face ce face Meryl Streep şi uite cum schimbă subiectele pe Cinemagia... Săptămâna trecută am văzut Julie & Julia, noua aventură cinematografică a actriţei nominalizate de 100 de ori la Oscar, iar reţetele ei de prăjituri, boeuf bourguignon şi înspăimântătoarea raţă dezosată şi umplută ne-a deschis apetitul pentru o mulţime de alte filme despre mâncare, gătit, bucătari şi lucruri pe care le poţi face în general pe o masă de bucătărie (nu te gândi la prostii, nu o să vorbim şi despre Poştaşul sună întotdeauna de două ori...).

Nu numai Julie & Julia o să ne atragă atenţia asupra deliciilor culinare, ci şi Stă să plouă cu chiftele, animaţia ce va apărea la sfârşitul lui noiembrie, despre un cercetător original care aduce asupra orăşelului său o ploaie de hamburgeri, clătite şi alte lucruri obligatorii în bucătăriile americane, iar la anul vom vedea la cinema şi Soul Kitchen, comedia lui Fatih Akin.

Până atunci trebuie să ne amintim de o altă animaţie: Ratatouille. Cine n-a iubit aventura gastronomică a şobolanului de ţară care ajunge accidental la Paris şi îşi împlineşte visul de a deveni maestru bucătar? Ca multe alte filme despre gătit, Ratatouille arată şi el, cu ajutorul micului Remy, puterea unui fel de mâncare gătit cu inimă (şi nas, desigur). Aminteşte-ţi doar de Ratatouille, capodopera culinară (de fapt o mâncare foarte populară în sudul Franţei) care-l transformă pe severul Ego, criticul culinar în stare să distrugă cu o frază papilele gustative ale oricărui maestru bucătar, într-un bătrânel cu ochii înlăcrimaţi de amintirile copilăriei. Este un element des întâlnit în filmele despre gătit, căci multe dintre acestea arată cum mâncarea, oricât de simplă, dezleagă buzele şi inimile, transformându-se într-un adevărat liant social.

Dacă n-ai auzit niciodată de Big Night, n-ai auzit niciodată de timpano. Big Night, film scris, produs şi regizat de Campbell Scott şi Stanley Tucci, spune povestea a doi fraţi italieni, patronii unei trattoria din Statele Unite, a căror afacere merge atât de prost, încât încearcă să o salveze organizând "Noaptea cea mare", o petrecere cu nenumărate feluri de mâncare în stare să te facă să uiţi tot ce ai mâncat vreodată. Timpano, vedeta serii, însoţită de risotto cu pesto şi fructe de mare, vinuri vesele, Isabella Rossellini, Ian Holm şi Minnie Driver, e făcută dintr-o foaie de paste proaspăt preparată, în mijlocul căreia se pun o mulţime de ingrediente pe care doar Scott şi Tucci le ştiu. Înainte de a vedea montajul de mai jos, îţi spunem doar că în ultima scenă a filmului Stanley Tucci (soţul Juliei Child în Julie şi Julia) pregăteşte cea mai simplă, rapidă şi gustoasă omletă pe care ai s-o vezi vreodată pe ecran. Acum montajul, în care Ian Holm azvârle cu pâine în Isabella Rossellini şi realizează unul dintre cele mai bune momente comice ale carierei, iar Marc Anthony aduce nenumărate platouri pe masă . Dacă ştii cum se numeşte melodia de la minutul trei, ajută-ne, noi n-am reuşit s-o identificăm...



Dacă credeai că Ang Lee s-a lansat cu Sense and Sensibility (sau, şi mai rău, cu Tigru şi dragon!), te înşeli. Al doilea film al regizorului taiwanez, The Wedding Banquet (deci măcar titlul se potriveşte cu subiectul de faţă) a fost nominalizat la Oscar în 1995, iar cel de-al treilea, Eat Drink Man Woman, a repetat performanţa în 1996. Acest ultim titlu merită cu prisosinţă un loc aici, mâncarea fiind un adevărat mijloc de comunicare (şi uneori adevărată barieră) între protagonist, un maestru bucătar taiwanez specializat în bucătăria asiatică, şi cele trei fiice ale sale care suportă cu stoicism "tortura săptămânală", masa de duminică plină cu zeci de feluri de mâncare. Celebrare a gustului, Eat Drink Man Woman are şi o consistentă parte dramatică: maestrul bucătar Chu îşi pierde sensibilitatatea papilelor gustative, iar fiicele sale ar face orice ca să scape din casa părintească. Sensibilitatea lui Lee este acolo, iar subiectul filmului i-a plăcut regizorului atât de mult, încât a scris scenariul şi pentru remake-ul american, Tortilla Soup, adevărata poartă de intrare a sa la Hollywood. Vezi mai jos primele minute din Eat Drink Man Woman, în care maestrul Chu pregăteşte cina de duminică. Un amănunt: secvenţa de mai jos a avut nevoie de mai bine de o săptămână pentru a fi filmată.



Sigur ai văzut Chocolat, în care Juliette Binoche pune un sat pe jar cu delicioasele ei bomboane, dar să vorbim mai degrabă de Bella Martha, o coproducţie europeană din 2001, despre Martha (Martina Gedeck, o ştii din The Lives of Others), bucătarul-şef dintr-un restaurant german, ale cărei încăpăţânare, obsesie pentru control şi încredere în propriile reţete (şi implicit în prostul gust al clienţilor) nu au limite. Viaţa Marthei e dată peste cap de moartea sorei sale şi de faptul că trebuie să aibă grijă de nepoţica ei, dar şi de venirea unui maestru bucătar italian (excelentul Sergio Castellitto). Metodele neortodoxe ale acestuia o vor umple de nervi pe Martha, dar ştii cum se spune, de la ură la dragoste e un singur pas. Dacă subiectul ţi se pare cunoscut, ai un motiv: filmul a fost refăcut în SUA cu Catherine Zeta-Jones şi Aaron Eckhart în rolurile principale. Nu-l recomandăm, originalul stă mult deasupra, iar această exprimare ne aminteşte de un alt film, Woman on Top, debutul lui Penelope Cruz în Statele Unite. Nu este un film de neuitat, dar are un sfat obligatoriu de urmat: "găteşte pentru persoana iubită, mâncarea va ieşi extraordinar..." Vezi mai jos primele minute din Mostly Martha şi învaţă cum să faci supă de găluşte.



Festinul lui Babette, film danez din 1987, a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film străin şi prezintă un minunat ospăţ, cu cele mai rafinate mâncăruri şi vinuri, ce are loc într-un loc cu totul şi cu totul special. Babette, o refugiată din Franţa, este găzduită de două surori bătrâne din peninsula daneză Jutland. Decorurile gri ale micului sat se potrivesc cu lipsa de culoare din casa surorilor, fiicele unui pastor care mai au grijă de micul grup de crendincioşi ai acestuia chiar şi după decesul lui. Timp de 14 ani, tăcuta şi harnica Babette spală, găteşte şi deretică în casă, dar iată că biletul la loterie cumpărat în fiecare an cu ajutorul unui conaţional se dovedeşte a fi câştigător: cu cei 10.000 de franci Babette nu vrea să se întoarcă la Paris, ci, în semn de recunoştinţă, să gătească un festin pentru salvatoarele ei şi grupul lor de bâtrânei doldora de citate din Biblie. Ce urmează? În griul care domină filmul până atunci apar minunate produse de patiserie, vinuri colorate, supe aburinde şi aşa mai departe, într-o celebrare a recunoştinţei, dar şi o negare a habotniciei. Supa de ţestoasă şi prepeliţa în aluat cu sos de trufe şi foie gras sunt două dintre vedetele meniului, dar probabil că Babette ne-ar omorî dacă ţi-am spune reţeta...

Trebuie să mai vezi La Graine et le mulet/The Secret of the Grain, capodopera lui Abdellatif Kechiche, dar şi Como agua para chocolate, filmul din 1992 al lui Alfonso Arau, sau, dacă preferi comedia absolută, L'Aile ou la cuisse (titlu genial, în traducere "Aripioară sau picior?", deşi noi am fi preferat "Copănel sau aripioară?"), filmul lui Claude Zidi cu Louis de Funès în rolul unei somităţi în gastronomie care se războieşte cu patronii restaurantelor.

Care dintre filmele de mai sus îţi face cel mai mult cu ochiul? Spune-ne filmul tău preferat despre gătit sau, pur şi simplu, descrie-ne felul tău favorit de mâncare, poate organizăm o petrecere...