Cu un premiu de scenariu la Cannes si un Urs de Aur la Berlin in 2004, Fatih Akin este unul dintre cei mai premiati tineri regizori europeni. Filmul sau Auf der anderen Seite arata ca la 34 de ani regizorul si-a schimbat abordarea dura, explicita, din Gegen die Wand, cel mai cunoscut film al sau, pentru a deveni mai contemplativ si sentimental.
De partea cealalta foloseste o formula asemanatoare cu cea din Im July, una dintre cele mai apreciate comedii romantice ale ultimilor ani, numai ca umorul si entuziasmul de acolo se transforma in melancolie si sobrietate in Auf der anderen Seite.
Personajele insolite nu lipsesc nici de aceasta data, caci in primele scene din Auf der anderen Seite, pensionarul Ali (Tuncel Kurtiz) se duce la bordel, unde da peste Yeter (Nursel Kose), o prostituata intre doua varste, pe care, dupa cateva negocieri, o aduce acasa pentru a-i fi un fel de sotie cu salariu. Stratagema il nemultumeste pe fiul sau, Nejat (excelentul Baki Davrak), dar acesta ajunge sa o stimeze pe Yeter si totul pare a fi bine in familia largita. Dar Akin reuseste sa strice planurile tuturor, asa ca Ali intra la inchisoare, iar Nejat ajunge cumva sa plece la Istanbul pentru a o gasi pe fiica lui Yeter, Ayten (Nurgul Yesilcay).
Primele doua parti ale filmului, al caror deznodamant funebru este introdus de titlul fiecareia dintre ele, spun doua povesti diferite: mai intai integrarea lui Yeter in casa lui Ali si Nejat, apoi lupta fiicei lui Yeter, Ayten, membra a unui grupari revolutionare din Istanbul. Desincronizate din punct de vedere temporal, cele doua fire se unesc in cea de-a treia parte, al carei titlu este chiar titlul filmului, “De partea cealalta”, o alegere care sugereaza divergentele dintre comunitatile germana si turca, dar si posibilitatea integrarii si-a acceptarii reciproce.
Probabil cel mai impresionant rol al filmului este intrepretat de celebra Hanna Schygulla, una dintre actritele favorite ale regizorului Reiner Werner Fassbinder, premiata la Cannes si Berlin in filmele acestuia. Schygulla si Davrak sunt cei care trebuie sa uite si sa ierte in acest film despre complicitate, dragoste, uitare, dar in primul rand iertare. Victime ale sortii, cei doi sunt dovada irefutabila a deplinei maturitati a regizorului, in cel mai senin (dar si complex) film din cariera lui.
Exagerarile si inadvertentele nu lipsesc din Auf der anderen Seite, dar prezenta lor nu deranjeaza. Micile scapari nu fac decat sa sublinieze efortul regizorului de a spune un adevar mai presus de cel istoric, un adevar fara nicio legatura cu cronologia calendarului sau informatia de buletin de stiri. Cu degajarea cu care folosea, in Im July, un film a carui actiune se petrece in luna iulie, o eclipsa din luna august, Akin schimba data unor sarbatori nationale din Turcia sau introduce conversatii despre posibilitatea integrarii tarii in Uniunea Europeana.
Dar aceste mici deraieri mai mult ajuta decat strica in chimia filmului, pentru ca subliniaza elementele importante ale povestii. Interpretarile excelente ale actorilor compenseaza ritmul usor lenes al filmului (Auf der anderen Seite nu este pentru amatorii de filme-videoclip), iar deznodamantul rotund si metaforic il apropie pe Akin de origine, intr-un Istanbul luminos, feeric, si-o mare Marmara vindecatoare.
