Da, nu avem nicio ezitare când spunem că Dark este cel mai captivant serial lansat vreodată de Netflix. Totul se sfârşeşte pe 27 iunie 2020 (o dată extrem de importantă în poveste) şi, deşi nu suntem cu totul mulţumiţi de alegerile creatorilor Baran bo Odar şi Jantje Friese, măcar îţi putem garanta că Dark nu a devenit un nou Lost sau un nou Game of Thrones, dezamăgindu-şi amarnic armatele de fani.
Prin amabilitatea Netflix, am putut vedea cele opt episoade ale ultimului sezon încă de acum două săptămâni. Am primit, în acelaşi timp, o generoasă listă de spoilere de care nu ar fi trebuit în niciun caz să pomenim într-o eventuală cronică. Nicio grijă, nu le vom pomeni. Mai mult, nu vom spune nimic despre ce se întâmplă în al treilea sezon şi în surprinzătoarea expansiune pe orizontală (căci verticala ar fi timpul) anunţată la finalul sezonului secund.
Sezonul al treilea fixează o dată pentru totdeauna marile teme ale serialului. Şi nu, acestea nu sunt călătoria în timp sau abracadabrantele paradoxuri temporale care au făcut genealogia locuitorilor din Winden să devină sarea şi piperul poveştii ("Nu pot să cred că te-ai culcat şi cu soţul, şi cu fiul meu"). Dark merge mult mai aproape de familiarul vieţii de zi cu zi, folosind găselniţa temporală pentru a discuta despre legături de familie, sacrificiul pentru binele celor apropiaţi sau dragoste.
Esenţa lui Dark este compromisul, modul cum ne vindem, înstrăinăm şi murim picătură cu picătură, în goana noastră după ambiţii şi idealuri pe care, o dată obţinută o cât de mică înţelepciune suplimentară, le recunoaştem drept fanteziste sau de-a dreptul nebuneşti. Salvarea unei iubiri damnate sau supravieţuirea în infern când moartea ar fi de preferat. Nu trebuie să mergi la aceste extreme pentru a medita asupra momentelor când ai lăsat atât de mult de la tine, încât ulterior ţi-a părut rău. Sau când ai perseverat în compromis, deşi ai simţit că nu are rost.
O altă esenţă a serialului este diferenţa dintre aşteptările, dorinţele şi ambiţiile noastre la momente diferite în viaţă. Personajele duc, desigur, la extrem aceste diferenţe, dar oare cât de simplu este ca, zi după zi, să simţim că ceea ce am visat nu demult este mai mult decât o nălucă, un adevărat cântec de sirenă menit să ne condamne la nefericire. O constantă mereu schimbătoare a poveştii din Dark este Timpul, dar nu din perspectiva "fentării" lui, ci simpla lui curgere, cea care face ca mâine să nu mai vrem ce am vrut azi, într-o acumulare nesfârşită de alegeri ce ar putea (sau nu) să ne izbăvească.
Probabil că mulţi dintre fanii lui Dark au pierdut la un moment dat lupta cu scenariul extrem de complex. Este greu să ţii pasul (şi ne întrebăm câţi dintre spectatori au disponibilitatea să o facă, după o zi dificilă la birou, de exemplu), dar noi spunem că merită. Iar itinerariul eroilor pozitivi, acela de a merge la cauza supremă a tuturor deraierilor din Winden, invită la explorarea "originii" unor probleme mai familiare: fie o traumă, fie un conflict. Ultimul episod al serialului are un efect aproape terapeutic, deşi i-am putea reproşa rezolvarea simplistă.
Dincolo de toate consideraţiile, cu greu ai putea găsi un serial mai stimulant şi uman decât Dark.
Ai rezistat până la sfârşitul lui Dark?
