Filmările pentru 1917 ar putea fi clasificate printre cele mai ieșite din comun reușite logistice din istoria filmului. De asemenea, producția a avut șansa să aibă imaginea semnată de către Roger Deakins, unul dintre cei mai capabili directori de imagine din istoria filmului. Însă, înainte ca măcar să înceapă filmarea primului cadru, Mendes, Deakins și colaboratorii lor au trebuit să planifice în cel mai mic detaliu călătoria terifiantă pe care cei doi protagoniști, doi soldați britanici de pe frontul de vest, o întreprind pentru a transmite un mesaj crucial camarazilor din alt batalion.
Montajul de film se naște practic aproape odată cu filmul însuși, prin anii '90 ai secolului XIX. Decenii după decenii de noutăți tehnologice și de îmbunătățiri artistice în domeniu i-au făcut totuși pe regizori să încerce să evite cu totul montajul, sau cel puțin să facă să pară că l-au evitat. Alfred Hitchcock a încercat în 1948 cu filmul Rope, un film tipic pentru genul thriller psihologic, dar totuși ieșit din comun prin faptul că întreaga acțiune se derulează într-un singur cadru lung. Totuși, Rope conținea zece tăieri la montaj disimulate cu grijă.
Anul acesta, pe 24 ianuarie, are loc premiera filmului 1917, semnat de Sam Mendes, care face cam același lucru, însă la o lungime mult mai mare. Filmul se derulează peste câmpurile de luptă și prin tranșeele Primului Război Mondial.
Aceasta a însemnat, în primul rând, realizarea de machete de clădiri și modele de iluminat pentru fiecare platou, și atunci când a fost vorba de construcția platoului au fost cuprinse și traseele (și obstacolele mobile) atât pentru personaje cât și pentru camera de filmat, scrie openculture.com.
Filmul de război este unul dintre cele mai vechi genuri cinematografice, însă un film de război „într-un cadru” precum 1917 a devenit posibil numai datorită unor noutăți în tehnica de filmare: acestea cuprind camere suficient de ușoare pentru a fi dispuse separat de macara, pentru a fi purtate în fugă pe teren, și pentru a fi atașate una de alta în timpul filmărilor; drone pentru a surprinde mișcările în aer, lucru imposibil prin mijloace tradiționale; și efecte digitale pentru a simplifica - și, într-adevăr, pentru a disimula - trecerea de la un cadru la următorul.
Un clip de la producția filmului arată filmarea în care un actor sare de pe un pod (pe o saltea pusă dedesubt) urmată de aceeași secvență procesată în care personajul sare de pe pod în apă, iar camera de filmat îl surprinde acolo. Acest gen de efecte vizuale amintesc până și celui mai indiferent spectator că magia filmului continuă. Ne putem întreba ce ar fi făcut un Hitchcock cu mijloacele de astăzi.
Părerea ta
Spune-ţi părereaSingurul său atuu este cel despre care se vorbește în acest articol, și anume filmarea sa într-un mod atipic și care dă senzația că pelicula este filmată ”dintr-o bucată”. Părerea mea, desigur.