CRONICĂ: Shahada

de Ştefan Dobroiu in 17 Feb 2010

Citeşte şi

Vestea bună este că Eu când vreau să fluier, fluier se află în continuare pe primul loc în topul criticilor centralizat de Screen Daily, după cele două filme din competiţie proiectate ieri. Vestea mai puţin bună este că acest detaliu nu contează pentru juriul condus de Werner Herzog şi vestea şi mai puţin bună este că Shahada, debutul în lungmetraj al regizorului afgano-german Burhan Qurbani, i-ar putea locul "fluierului", cu melanjul său de dramă bine condusă şi mesaj social exact pe gustul Berlinalei.

La doar 30 de ani, Qurbani reuşeşte un film curat şi intens, despre vieţile a trei tineri musulmani din Berlin (deci "joacă acasă"), ale căror poveşti întreţesute, cu trimiteri evidente la Crash-ul lui Paul Haggis, devin un fel de îndrumar întru găsirea drumului drept, strâmt şi extrem de uşor de ratat. Aplaudat de jurnalişti la vizionare şi cu un posibil succes financiar în Germania, Shahada se bucură de energia şi de interpretările extrem de convingătoare ale actorilor conduşi cu o mână sigură de Qurbani. Cel puţin în prima jumătate a filmului...

Maryam, Samir şi Ismail, de care ai crede că te desparte faptul că sunt musulmani, au fiecare probleme care ţi-i aduc aproape. Maryam (excelentă Maryam Zaree) a rămas însărcinată şi, cu ajutorul unei prietene angajate într-un spital, procură medicamente care-i provoacă un avort. În moscheea tatălui ei, Imam-ul Vedat (Vedat Erincin), vin şi Ismail (Carlo Ljubek), un poliţist care nu-şi poate reveni după ce împuşcă din greşeală o femeie, dar şi Samir (Jeremias Acheampong, foto), un tânăr de origine nigeriană în al cărui sistem de valori Credinţa musulmană nu poate coexista cu atracţia simţită pentru colegul său de serviciu, Daniel (Sergej Moya). Fiecare pe propriul drum, cu existenţe care se ating fără a se intersecta substanţial, cei trei vor încerca să descopere un adevăr mai mare şi mai consistent, ascuns în spatele grijilor şi dramelor personale.

Acompaniat de o coloană sonoră inspirată şi imagini puternice, Shahada nu te lasă nicio clipă să bănuieşti că e un film de debut. Chiar dacă îi poţi reproşa lui Qurbani că foloseşte o reţetă des utilizată în ultima vreme, rezultatul este cât se poate de vizionabil şi captivant, aşa că-i ierţi regizorului şi excesele dramatice şi previzibilul. Slalomul printre poveşti este credibil, iar Berlinul întunecat, aproape neidentificabil în atâtea exterioare filmate în suburbii, devine fundalul perfect al dramaticelor evenimente prin care trec Maryam, Samir şi Ismail.

Mari şanse la un premiu pentru regie pentru Qurbani.

Taguri: festival: berlin 2010, Shahada, Burhan Qurbani, Maryam Zaree

Părerea ta

Spune-ţi părerea

cristane pe 18 februarie 2010 16:31

Shahada tocmai a preluat "lanterna" in topul de la Screen, cu cele mai proaste review-uri dintre toate filmele competitiei de pina acum :D

StefanDo pe 19 februarie 2010 18:26

si? :) gandeste-te cati oameni au iesit din sala la How I Ended My Summer (aproximativ 50% din spectatori), care acum e pe locul intai in Screen si care o sa si castige un premiu important, poate chiar Ursul de Aur ;)