Cei cu vederea bună pot zări pe-afară câte un fulg de zăpadă, iar cei mai friguroşi sigur şi-au scos din dulap paltoanele, aşa că O poveste de Crăciun chiar că vine la timp pentru a ne pregăti de atmosfera Sărbătorilor. Ecranizare a povestirii clasice a lui Dickens, acest nou proiect motion capture al lui Robert Zemeckis (Beowulf) se bucură de interpretările unor Jim Carrey, Gary Oldman, Bob Hoskins sau Colin Firth şi vine pe ecranele noastre şi în format 3D.
În Londra începutului de secol 19, Ebenezer Scrooge ar putea concura liniştit la tilul de cel mai morocănos bătrânel din Anglia. Enervat de entuziasmul londonezilor, care se încăpăţânează să cânte colinde (de, până la Crăciun mai sunt două zile) şi să alerge în toate părţile pentru pregătiri, Scrooge se retrage în îngheţatul său birou şi-şi numără banii. Şi apoi îi mai numără o dată... Dar noaptea Ajunului îi aduce un vizitator în friguroasa reşedinţă: este vorba de vechiul său asociat, acum o fantomă plină de lanţuri, care-şi avertizează prietenul că va primi vizita altor trei fantome. Şi atunci să te ţii...
Tratamentul 3D este şi marele avantaj al Poveştii, care suferă de un neajuns important: nu aduce nimic nou. Subiectul, în variile sale forme, este arhicunoscut şi văzut de nenumărate ori la cinema sau la televizor, textul lui Dickens fiind ecranizat şi parodiat anual pe micul sau marele ecran. Dacă te-ai aştepta ca publicul ţintă al filmului să fie copiii, adică exact cei care au toate şansele să nu fie la curent cu această poveste despre izbăvire, ei bine Zemeckis introduce suficientă tensiune ca accesul în sala de cinema să fie nerecomandat celor sub 12 ani.
În acelaşi timp, filmul nu aduce nimic nou din punct de vedere tehnic. Dacă te-ai întrebat vreodată de ce Zemeckis îşi chinuie actorii cu tot felul de senzori în faţa ecranului verde pentru a-i face să arate mai rău decât acoperiţi cu un strat gros de machiaj, ei bine, O poveste de Crăciun n-o să te facă să renunţi la această întrebare. Dacă la Polar Express tehnica era inovatoare, la această ecranizare ea este prin nimic mai puţin perfectibilă şi nu dă bine deloc în combinaţie cu subiectul ultracunoscut. Mocap capătă în cazul regizorului seriei Înapoi în viitor caracteristicile unei marote sau ale obsesiei unui elev prea silitor de a-şi însuşi toate informaţiile dintr-un domeniu. Dacă o anumită tehnică nu-ţi oferă niciun avantaj în comparaţie cu filmările tradiţionale, pune mâna pe cameră şi fă-o ca "pe vremuri"! Sau n-o mai face deloc...
Bineînţeles, tratamentul 3D şi efectele speciale excelente (şi pe alocuri înfricoşătoare, de unde şi ratingul CNC) o să asigure un număr mare de spectatori în cinematografele din toată lumea. Câteva din escapadele sărmanului Ebenezer Scrooge fac toţi banii (ochii mari la toate secvenţele de zbor) şi reuşesc să-ţi insufle acea energie specifică Sărbătorilor, când totul pare posibil şi de fapt iată că şi este, dacă acrul Scrooge reuşeşte (cu un "mic" ajutor) să se schimbe într-atât.
Părerea ta
Spune-ţi părereaAh, si pe vremea cand se lansa Polar Express 3D lumea nici nu stia ce e aia, acuma toata lumea se duce la 3D-uri...