Singurul film tematic al sfârşitului de an vine în... noiembrie, mai exact de pe 20. Şi este o comedie românească, în regia spaniolului Jesús del Cerro, cu o serie de actori români cunoscuţi şi îndrăgiţi de publicul larg.
Ştefan Bănică Jr. joacă rolul unui pungaş deghizat în Moş Crăciun, Pavel Bartoş e pe urmele lui, în calitate de poliţist de mall (care reuşeşte mereu să-şi dea cu stângul în dreptul), Alina Chivulescu este o mamă singură care îşi pierde copilul, chiar în ziua de Crăciun, iar Valentin Teodosiu joacă în rolul capului tâlharilor, deghizat - de asemenea - în Moş Crăciun. În film îi veţi îndrăgi pe debutanţii Bogdan Iancu şi Raisa Mihai, doi copii foarte talentaţi.
Ho Ho Ho mi-a plăcut pentru că mi-a indus (chiar de la începutul proiecţiei) starea aceea de basm, de Sărbătoare, sentimentul cald pe care il simţim când suntem acasa, cu cei dragi alături, în faţa bradului, cântând colinde. M-a emoţionat relaţia frumoasă pe care personajul mamei şi cel al băiatului au reuşit s-o creeze. N-a fost nimic fals, nimic forţat. Şi pe parcursul filmului există o notă sensibilă care ne face să reflectăm asupra prieteniei şi asupra faptului că nimic nu e imposibil atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat.
Alina Chivulescu, băiatul Bogdan Iancu (deşi cu defect de vorbire - care, culmea, îl face mai simpatic), toţi actorii - practic - îşi fac bine partiturile, deşi unele personaje sunt superficial conturate şi pe nedrept lăsate prea puţin în poveste (ca, de exemplu, Gipu - jucat de Raisa Mihai).
Ho Ho Ho începe ca un film de familie cu accente dramatice (mama îşi creşte singură copilul şi de Crăciun nu reuşeşte să-i ia jucăria robot preferată) şi continuă în cheie comică, presărând urmăriri ca în thrillere, pentru că o echipă de hoţi e hotărâtă să fure diamantul Steaua Nordului din magazinul de bijuterii al mall-ului. Hoţii sunt, bineînţeles, împiedicaţi, planul nu iese cum s-a stabilit, dar nici poliţistul de mall nu face decât să încurce mai mult lucrurile.
Totul e scris ca să te amuze. Aici intervine principala problemă a filmului.
Identificăm poantele pentru că erau scrise ca la carte, nu pentru că ne fac, cu adevărat, să râdem. Comicul cade în burlesc de câteva ori, multe scene nu-şi au rostul, există şi ceva inadvertenţe (personajul tâlharului jucat de Bănică are o familie care e din altă poveste), totul dând un aer naiv poveştii şi punerii ei în scenă.
În Ho Ho Ho avem parte de efecte speciale - ca aproape în orice film cu hoţi, care trebuie să meargă şi pe acoperiş, să şi alunece pe burlanul de aerisire al clădirii. Povestea nu ar fi rea deloc, desi - iarăşi - în teorie ar fi
posibil ca o mamă să-şi lase copilul singur în mall mai bine de o oră, ca să o aştepte până vin mecanicii în parcare să vadă ce-i cu maşina. Dar, în realitate, nu se întâmplă aşa.
Prin urmare, filmul e şi cu bune şi cu rele, dar cred că merită văzut pentru că e singurul film de Crăciun, românesc în acelaşi timp, "comandat" special pe calapodul publicului larg.
Părerea ta
Spune-ţi părereaDin cate am inteles aceasta cronica flmul ar mai avea nevoie de retusuri, dar pana la urma chiar si asa cu defectele lui cred ca va face o impresie buna.
La mai multe filme despre Craciun!(poate in viitor vom avea parte de ceva in stilul Bad Santa...lol)
Sa-i dam o sansa si filmului romanesc si sa nu ne mai dam asa de importanti in critica filmelor de parca le-am sti pe toate !!!
; ) - Sa fiti iubiti !!!