Mai e puţin timp până pe 6 ianuarie, prima zi de luni a anului, când revenim cu toţii, volens nolens, la programul obişnuit. Dacă nu eşti cumva complet reticent la o resuscitare (dacă putem folosi acest cuvânt) a lui Dracula, sfatul nostru este să îi dai o şansă miniseriei BBC create de Mark Gatiss şi Steven Moffat, cei doi scenarişti şi showrunneri răspunzători de poate cea mai satisfăcătoare resuscitare creativă a deceniului, Sherlock.
Citeşte aici despre alte nouă seriale de văzut în ianuarie pe Netflix.
Trebuie spus de la început, miniseria are toate şansele să fie primită cu o anume reticenţă de publicul global, pentru că aruncă laolaltă elemente mai mult decât captivante, dar şi alegeri cel puţin dubioase. Receptarea depinde exclusiv de cât de dispus este spectatorul să se arunce în joc şi să accepte convenţiile aşezate în faţă de Gatiss şi MOffat, de la momente din romanul lui Bram Stoker ecranizate deranjant de fidel la deraieri demente (unele de-a dreptul delicioase, altele supărătoare). Aceste salturi de la reverenţă la ireverenţă faţă de sursa literară vor duce la reacţii polarizate, dar sigur Dracula nu va face un lucru şi anume să-şi lase publicul indiferent. Fără să fi devenit fanboys, suntem de părere că miniseria merită văzută şi că poate captiva cu o reprezentare modernă şi amorală, dincolo de bine şi de rău, a celebrului personaj.
Ştii probabil că miniseria are trei episoade (le-am văzut pe toate trei) a câte aproximativ 90 de minute fiecare, prin urmare avem de-a face cu patru ore şi jumătate în compania lui Dracula. Toate cuvintele de laudă pentru actorul danez Claes Bang (The Square), care se achită superb de interpretarea unui personaj ecranizat şi reinventat până dincolo de limita plictisului. Bang combină foarte bine carismă, sarcasm, sexualitate şi cruzime pentru a-l aduce pe ecran pe insaţiabilul Dracula şi am spune că el este marele plus al resuscitării. Bang reuşeşte de minune şi să sugereze tragismul acestui personaj "nemuritor şi rece", condamnat la singurătate eternă.
Steven Moffat şi Mark Gatiss (acesta din urmă este şi actor - l-a interpretat inclusiv pe fratele eroului, Mycroft, în Sherlock) au un simţ excelent pentru replică, un alt atu al acestei ecranizări extrem de libere. Dacă povestea explorează jucăuş mitologia lui Dracula şi superstiţiile legate de legendarul personaj, dialogurile sunt pline de replici memorabile, cele mai multe aparţinându-i lui Dracula şi pronunţate cu dicţiune perfectă de Claes Bang. Evident, spiritul revizionist al miniseriei face ca multe dintre aceste replici să sune extrem de modern în gura unui personaj cu origini medievale. "I can't wait to eat some atheists" este una din favoritele noastre.
Pomeneam în titlul acestei cronici de "românismele" poveştii, iar aici publicul din România cu siguranţă nu va fi dezamăgit. Avem de toate, de la replici în limba română (nu la fel de bine pronunţate ca în filmul din 1992 Bram Stoker's Dracula, în care - pe lângă o Monica Bellucci cvasinecunoscută pe atunci în afara Italiei - două actriţe de origine română le interpretau pe miresele lui Dracula) la personaje româneşti, menţiuni de oraşe din România şi chiar o conversaţie mai lungă despre ce "piază rea" sunt românii (nu spunem în ce context).
Un alt plus al poveştii este personajul sorei Agata (Dolly Wells), o călugăriţă atee care se dedică total stârpirii misterioasei plăgi răspândite de Dracula, ajungând să-i cerceteze acestuia puterile şi slăbiciunile. Sora Agata este un alt element revizionist al poveştii, o combinaţie de feminism şi tenacitate ce-i dă deseori replica cinicului Dracula.
Ai văzut miniseria? Pentru ce ai recomanda-o?
Părerea ta
Spune-ţi părerea