Cristian Nemescu este unul dintre putinii regizori tineri in al carui CV gasim mai putine reclame si videoclipuri si mai multe premii pentru scurt-metraje. A terminat UNATC (Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica) in 2003 si filmele sale din studentie au avut succes la peste 20 de festivaluri importante in intreaga Europa, America si chiar Asia. Filmul de anul IV, “Poveste la scara C/C Block Story” a castigat marele premiu la “NYU International Student Film Festival”, New York, premiul “UIP” la “Premiers Plans” Angers Film Festival, Franta, care i-a adus nominalizarea oficiala la European Academy Awards pentru “Cel mai bun scurt-metraj”, peste alte zece premii si selectionari la mai bine de 25 de festivaluri de film din toata lumea. Anul acesta Cristian Nemescu se pregateste pentru debutul in lung-metraj cu filmul California Dreaming, scenariu la care a lucrat impreuna cu Tudor Voican. Filmul este anuntat ca fiind in pre-productie, asa ca l-am intrebat pe Cristian cum decurg pregatirile.
Alexandra Paun: Anul trecut imi spuneai ca vrei sa intri la CNC cu un scurt metraj sau chiar cu doua, cu producatori diferiti...
Cristian Nemescu: Da, am intrat cu 2 scurte dar am reusit sa termin pe ultima suta de metri si scenariul de lung-meteraj pe care il pregateam. Si era o oarecare sansa sa castig cu lung-metrajul, deci scurtele deveneau irelevante.
A.P.: Si ce s-a intamplat cu cele doua proiecte?
C.N.: Am incercat sa fac unul dintre ele, adica un scurt, pe cont propriu dar fara succes. Aveam la dispozitie 10 mii de euro si de fiecare data cand am calculat bugetul, imi iesea de 17 mii. Asta in conditiile in care il faceam cu o echipa foarte mica, cu pelicula cumparata la jumatate de pret, cu aparatul inchiriat pe relatii, cu amici pe care nu trebuia sa-i platesc etc. In plus m-am lovit de faptul ca-n Romania se fac o groaza de filme, majoritatea straine, si toti oamenii de care aveam nevoie (electricieni, asistenti de camera, sarfeuri etc) erau implicati in tot felul de alte proiecte si nu vroiau sa vina la o productie independenta. La astea mai adaugam si vremea mizerabila din ultima vreme. Sper sa am ocazia sa fac totusi acel scurt metraj candva in viitor, poate dupa lung, si poate daca voi mai face rost de niste bani.
A.P. : N-ai incercat sa faci rost de bani din alte surse?
C.N.: Alte surse nu exista in Romania decat daca esti fiul unui mare industrias si te cunosti la catarama cu tot felul de mafioti care te-ar putea ajuta cu bani.
A.P.: Tu acum te pregatesti sa incepi filmarile la California Dreaming. De ce a trecut asa de mult timp de la concurs pina sa stabilesti data primului tur de manivela?
C.N.: Pentru ca banii de la CNC sunt de-a dreptul insuficienti pentru proiectul meu care e foarte costisitor. Mult mai scump decat ma asteptam. E drept, m-am gandit dup-aia ca poate era mai bine daca gaseam un scenariu mai simplu cu doi actori, si cu un tip de cinema minimalist... Dar asta a fost, aveam ideea asta in cap, e scumpa, n-am ce face. Si e foarte greu, atunci cand esti debutant sa gasesti bani in plus, de pilda, din afara. Majoritatea producatorilor straini, n-au curaj sa investeasca intr-un proiect care se filmeaza intr-o tara dubioasa despre care nu stiu sigur daca are curent electric... Si, serios vorbind, nu prea gasesti producatori din afara dispusi sa investeasca intr-un film vorbit 90% in romana, facut de un debutant, si care se va filma in Romania, pe care nu-l pot controla in timpul productiei. Drept urmare, a trecut o vreme pana cand, cu totul intamplator am ajuns cu proiectul la MediaPro si celor de acolo le-a placut ideea si au decis sa intre in el. Totusi, inca mai am mari probleme nerezolvate. Am nevoie de niste actori americani. Actori care sunt greu de convins sa vina in Romania, toti au agenti etc. Si, in plus, sunt foarte costisitori, vin pe salarii foarte mari si trebuie sa le asiguri transport, cazare, e o-ntreaga complicatie.
A.P.: Cu toate premiile pe care le-ai primit cu scurt-metrajele n-ai reusit sa gasesti producatori in Europa? Ce raspunsuri ai primit?
C.N.: La inceput, ei m-au contactat pe mine, ca urmare a premiilor de care spuneai. Atunci cand le povesteam subiectul filmului deveaneau foarte interesati. Lucrurile se desumflau in clipa in care intervenea factorul „Romania”, in ecuatie. Ma rog, ar fi unii care inca sunt interesati sa intre, dar numai dupa ce vad un pre-montaj. Adica sa intre in faza de post-productie. Ceea ce e oricum O.K.
A.P.: Da, dar tu ai nevoie acum de bani pt. actorii straini. Crezi cã dacã o vedeta s-ar arata interesata de scenariu, ai obtine apoi banii de care ai avea nevoie sa-l platesti?
C.N.: O vedeta ar cere, asa, very low budget, cam... un milion. Poate o lasi mai jos, si te multumesti cu un altul, fost mare star, intr-o perioada de decadere, si mai inimos, atunci ajungi la cateva sute de mii. In conditiile in care filmul costa in total cateva sute de mii... Daca vrei sa iei un star si sa te folosesti de numele lui pentru ca ulterior sa gasesti restul banilor, trebuie ca scenariul tau sa placa unui asemenea star care sa zica „ok, imi place atat de mult, ca vreau sa-l fac indiferent...”. Bun. Dar cum faci ca scenariul sa ajunga in mana unui asemenea star, in conditiile in care tu esti, pana la urma, un agarici din Romania? N-am agent, cum dau de el? Apoi, hai sa zicem ca ajunge la el, crezi ca lasa sutele de alte proiecte, venite de la studiouri din State, de la regizori talentati independenti, de la mari regizori europeni, de la debutanti promitatori de la UCLA etc, pentru un regizoras necunoscut, debutant, din tara aia cu Dracula?
A.P.: Nu pari prea optimist...
C.N.: Eh, e vorba de realism aici. Acum sunt totusi optimist, pentru ca eu nu caut neaparat asa un star, si am obtinut acordul unui actor american O.K. pentru ce-mi trebuie mie, sper sa gasesc pe ultima suta de metrii si un actor mai tanar care sa poata fi „agatabil”, si deja banii stransi sunt, asa, pe muchie, utili. Dar, stii cum e, in Romania un cartus de kent si o vodka, iti asigura o reducere de buget substantiala... Si, sa stii ca, momentan, sunt, dimpotriva, optimist.
A.P.: Cand incepeti filmarile?
C.N.: Teoretic pe 20 august. Acum, o mare problema ar fi vremea. Am senzatia ca in Romania e un fel de iarna continua. Nu mai are rost sa scrii intr-un scenariu „o zi calduroasa de vara”, pentru ca e ne-realist.
A.P.: Si unde ati gasit locatiile?
C.N.: Nu foarte departe de Bucuresti. Unul dintre satele in care trebuia sa filmam este momentan „calamitat”.
A.P.: Din cate stiu, vei lucra cu acelasi DOP de la Poveste la scara C. Cum sunt relatiile astea intre regizor si operator? El trebuie sa vada cu ochii tai, va intelegeti la decupaj?
C.N.: Da, cu Liviu Marghidan. Asta e unul dintre aspectele OK ale UNATC-ului: reusesti sa-ti gasesti niste oameni care sunt pe aceeiasi lungime de unda cu tine si in care sa ai incredere. si monteurul, Catalin Cristutiu, este acelasi, si cu sunetistul, Andrei Toncu, am mai lucrat la Mihai si Cristina.
A.P.: Mai spune-mi cine mai este in echipa.
C.N.: Pai, producator e Andrei Boncea, producator executiv probabil ca Misu Predescu, deasemenea e si Dan Badea, tot executiv, la scenografie este Radu Corciova, la restul nu stiu inca exact.
A.P.: Si in distributie ai actori cu care ai mai lucrat. Cum a fost castingul si cit a durat?
C.N.: Pe unii i-am ales pentru ca ii mai vazusem prin alte filme si-mi placeau, si pentru alte cateva roluri am dat probe multiple. Inca mai exista personaje secundare asupra carora nu m-am decis. Castingul a durat cateva luni. Am facut aproximativ ca la filmare, am dat niste probe pe niste secvente de film care mi s-au parut relevante si am filmat mai multe duble cu 2 camere. Uneori am facut niste improvizatii sa vad cum stau la capitolul asta.
A.P.: Si cine a fost distribuit si pentru ce roluri?
C.N.: Ar fi Maria Dinulescu, care, desi o stiam, a dat probe, pentru rolul Monica, Razvan Vasilescu, pe care il stiu din atatea filme, pentru rolul sefului garii, Alex Marginean, care a mai jucat la mine, in rolul Andrei, Ion Sapdaru, care imi placuse in filmele lui Porumboiu, este primarul, Catalina Mustata, care a mai jucat la mine, este Ana, Sabina Branduse este Despina, Andi Vasluianu, in rolul soldatului Marian, Constantin Dita va fi un personaj numit Paul, iar George Visu, seful sindicatului. Ar mai fi americanii, dar sunt informatii confidentiale, la ora asta. Astea sunt rolurile cele mai importante.
A.P.: Si despre subiect, imi spui un mic sinopsis?
C.N.: 1998, in timpul razboiului din Yugoslavia. Intr-o mica asezare romaneasca, un sef de gara si in acelasi timp mafiot local, opreste un tren NATO cu echipament militar pazit de soldati americani care traverseaza Romania fara acte de transport, dar avand aprobarea verbala a guvernului roman. Trenul sta in sat 5 zile si fiecare zi se concentreaza pe cate un grup de personaje si pe cate o poveste pe care mi-am imaginat-o eu. Tinand cont ca este bazat pe fapte reale.
A.P.: Este un scenariu scris in stil episodic? Faptele reale se limiteaza la set-up sau personajele au fost construite dupa oamenii din satul respectiv?
C.N.: Daca intelegi stil episodic gen Pulp Fiction sau Occident, in ideea unor povesti care se intrerup ca apoi sa se completeze reciproc, raspunsul este nu.
Povestea e reala, ne-am inspirat din anumite situatii, totusi personajele sunt fictive, in mare majoritate, si cand le-am construit, ne-am bazat pe imaginatie.
A.P.: Este o comedie?
C.N.: Incepe semi-comedie, dar, per total, e o drama. Hai sa-i zicem tragi-comedie desi suna ca manualul de literatura de liceu.
A.P.: Cit vor dura filmarile?
C.N.: 6-7 saptamani.
A.P.: California Dreaming este anuntat ca fiind in pre-productie. Ce faci tu acum, ca regizor?
C.N.: Pai, definitivez distributia, termin decupajul, discut tot felul de detalii de filmare, ma uit pe planul filmarii, discut scenografia, ma intalnesc cu actori, fac repetitii pe secventele importante, ies la sucuri cu fetele dragute de la figuratie etc...
A.P.: Vei folosi melodia celebra?
C.N.: Putin de tot se aude de la radio, undeva spre finalul filmului.
A.P.: Ati cumparat drepturile? Cat au costat?
C.N.: Nu le-am cumparat inca, se vor cumpara... Cred ca nu vor fi prea scumpe. In Romania exista un mare talent de „blangodire” in sensul asta. Sa concluzionam ca asta nu se afla pe lista problemelor...
A.P.: Poti sa divulgi ce buget are filmul cu totul si daca ai „taiat” ceva ca sa nu-l depasesti?
C.N.: Nu am taiat nimic inca. Exista niste detalii din post-productie care ramane de vazut daca vor mai fi sau nu, dar sper ca la filmare nu voi fi nevoit sa renunt la nimic. De principiu, asta e regula pe care ne-o impunem. Bugetul este de cateva sute de mii. Nu pot sa-l fac public, probabil ca va fluctua spre final, pe masura ce vor incepe filmarile, si probabil ca va deveni public dupa ce filmul va fi gata.
A.P.: Multumesc pentru interviu si iti tinem pumnii sa mearga totul bine si sa nu faci compromisuri.
