A fost sau n-a fost? / 12:08 East of Bucharest a deschis Festivalul de Film TIFF 2006, fiind prezentat si in cadrul Zilelor Filmului Romanesc, vineri, 9 iunie si este si marele castigator al Festivalului, fiind laureat cu Trofeul Transilvania, Premiul Publicului si Premiul Zilelor Filmului Romanesc. La conferinta de presa de vineri dimineata au participat regizorul Corneliu Porumboiu si producatorul executiv al filmului, Dan Burlac. Dl. Tudor Caranfil da tonul la aplauze. Sunt ceva mici probleme cu sunetul, in sfarsit, auzim microfoanele, Oana Rasuceanu ne da buna dimineata si ne ureaza bun venit si noua, ziaristilor, dar si celor doi invitati. Din cauza microfoanelor, Corneliu ne spune de trei ori „Bine v-am gasit”, pe acelasi ton, spre hazul audientei. Din sala cineva ii ureaza „casa de piatra” – toata lumea a aflat inca din seara de gala de pe 2 iunie ca pe 4 iunie Cornel s-a insurat. Corneliu multumeste fericit si Oana il roaga sa mai faca o proba de microfon, dupa care ii invita pe cei doi sa ne povesteasca despre Cannes.
Corneliu Porumboiu: Da, am fost si n-am fost aici in prima seara, am fost foarte bucuros de reactia publicului, cam atat, sa trecem la intrebari...
Cum a fost la Cannes?
Pai, am aflat pe la unu’ de premiu, si... cand intri in tot protocolul ala pe care il au ei, am fost emotionat, va dati seama....
Dar in ce consta acest protocol? Cum este ziua unui castigator la Cannes din momentul in care afla ca va primi premiul?
Trebuie sa pleci la un moment dat, este o intalnire la un hotel, dupa aia se pleaca cu masinile spre Sala Lumiere, se intra...
Dar intre unu’ si sapte seara ce ati facut? (audienta se amuza la aluzia chestionarului din film)
Am baut vreo trei cafele, m-am intalnit cu Dan (Burlac n.r.), la ora 5 trebuia sa fim undeva, ma gandeam ce zic pe scena, ce nu zic, cui trebuie sa-i multumesc, cui nu trebuie sa multumesc, pregateam un discurs... am multumit familiei...
Magda Mihailescu completeaza din sala: ...si tie...
...si mie, da.
Ati gandit cumva initial ca piesa de teatru acest scenariu?
Nu, nu, nu. Film. Nici o clipa teatru...
|n film exista niste pasaje, replici meta-textuale, referitoare la modalitatile de filmare. De ce ce ati simtit nevoia acestor pasaje, si in ce masura au fost ele influentate de spatiul in care ati filmat?
|n primul rand, pe mine m-a inspirat o emisiune pe care am vazut-o si am incercat sa povestesc la persoana intai intr-un studio TV; am simtit nevoia sa definesc cumva modul asta de filmare si sa-l stabilesc cumva. Cameramanul este povestitorul, si chiar mi s-a parut interesant sa incerc raportarea asta a lui... practic este vorba despre o emisie, adica nu e neaparat ceea ce apare pe televizor. M-a interesat foarte mult sa filmez emisiunea din punctul lui de vedere, si cum se raporteaza el la cele trei personaje.
Ce credeti ca a determinat juriul de la Cannes sa voteze filmul acesta castigator? Partea umoristica, personajele... ce anume?
Asta nu stiu, si cand fac un film nu ma gandesc ca va ajunge la festivalul nu stiu care sau... aici chiar nu stiu sa va raspund, chiar nu stiu.
{titi cumva din culise, au fost si alte nominalizari?
Fratii Dardaine au specificat, am inteles si la intrare pe podium, unanimitatea juriului. {i din cate stiu eu chiar nu au fost discutii foarte multe pe tema asta.
Cum v-a venit ideea sa faceti o comedie despre Revolutie si cum credeti ca i-ati prins pe straini, care au raportat filmul dvs. La filiera umorului absurd al lui Eugen Ionesco?
|n primul rand eu am fost inspirat de o emisiune reala, si cand am facut filmul asta m-am gandit foarte mult si l-am tematizat la cum se raporteaza niste oameni la istorie. Deci sunt trei personaje care incearca cumva sa afle ceva din trecut. Cred ca raportarea mea la subiectul asta are ceva universal, pentru ca e vorba de marginal aici, de un oras marginal, de niste oameni care traiesc in acest oras, si tipul lor de raportare cred ca este cumva universal, zic eu, asa cum am gandit subiectul asta. Ca si gen, mie imi place sa spun ca e tragi-comedie, dar asta vine si din mine, si din subiect, eu sunt mai hazos asa in viata.
Filmul este facut cu un buget foarte mic, mare parte din bani provin de la dvs. De ce ati mers pe formula aceasta?
Pentru ca eu am lucrat la alt scenariu, cel cu care am castigat si concursul CNC, am scris la el, pentru ca am castigat o bursa in Paris anul trecut, si pentru ca mai ramasesera doua luni de stat acolo, am inceput sa lucrez la scenariul asta, ca sa spun asa, terapeutic, pentru ca vroiam sa ies din celalalt scenariu. Mi-a placut foarte mult ce a iesit si am decis sa-l filmez cat mai repede. Daca as fi asteptat toate procedurile clasice, probabil ar fi trebuit sa-l filmez cam in 2-3 ani, bine, un alt argument a fost ca este si un film de buget foarte mic, in jur de 180 de mii de euro.
V-a fost greu sa gasiti actorii?
Eu am lucrat cu multi dintre ei, si chiar imi place sa lucrez cu actori necunoscuti, ca sa zic asa. Am facut un casting la Botosani, un casting la Galati, cu doi dintre actori, cu Ion Sapdaru si Geo Corban lucrasem, si am scris cu ei in gand, dupa care m-am intalnit cu domnul Mircea Andreescu, si era al treilea personaj de care aveam nevoie.
La finalul filmului este o intrebare care nu-si gaseste raspuns: pana la urma, a fost sau n-a fost?
(rade) Da, daca e sa privim din spate, din punctul meu de vedere, bineinteles ca a fost. Ce mi-a placut foarte mult la subiectul asta a fost ca mi-a oferit o poarta, mi-a dat un lucru in care eu cred, si multe filme ale mele se vor duce in zona asta, ca si conceptie despre lume, jocul memoriei, felul in care fiecare isi personalizeaza istoria, adevarurile fiecaruia, si are ceva care am incercat si la Visul lui Liviu, asta m-a atras foarte mult la subiectul asta.
Care a fost intentia scenei de final?
Filmul are o structura ciclica cumva...
Þi-ai dori cumva sa nu se rada atat de mult, pentru ca oamenii sa aiba timp sa-si dea seama si de latura serioasa a filmului, de mesajul lui usor trist?
Da, dupa asta chiar am discutat cu cativa dintre spectatorii de acolo si cateodata e si un ras din inertie, asa... si fiecare sala are alt spirit, asta am observat si cu scurt metrajele mele, salile sunt foarte diferite intre ele, sunt unele sali in care iti vine sa intrerupi curentul, si altele in care vrei sa mai dai o data filmul, imediat ce s-a terminat. Din ce-am vorbit asa cu spectatorii, este totusi un ras amar, asa.
Am inteles ca filmul a mai avut o varianta de final, ne puteti spune care era aceasta?
~sta e un scenariu la care am lucrat chiar in timpul filmarii foarte mult. {i am schimbat de la o zi la alta pe replici, pe text efectiv, mai era intr-adevar o varianta. Eu dupa ce termin o prima varianta de montaj, fac foarte multe vizionari cu prieteni de-ai mei, din cinema, cu oameni care nu sunt din domeniul asta, si aolo incep sa-mi reglez anumiti timpi, o anumita structura. Celalalt final era un fel de epilog la fiecare personaj, dar finalul actual contine si parerea mea despre Revolutie.
Ai spus ca vei face in continuare filme despre lumea „de provincie”...
E lumea mea, si o cunosc foarte bine, si imi pasa, si, pana la urma asta e misiunea mea, s-o pun acolo pe ecran. Asta ma intereseaza, si de asta fac filme acum, nu pot sa stiu ce o sa fac in zece ani de acum.
Cand va aparea filmul pe marile ecrane la noi?
Undeva la inceputul lui septembrie, ma gandeam, aici vreau sa discut si cu Catalin Mitulescu si cu Radu Muntean sa ne gandim la o formula, cumva. Sa nu se concureze filmele noastre, sa vedem cum facem.
Cum ati facut pentru pregatirea secventei cu emisiunea? Ati mers cu echipa de actori pe la televiziuni sau doar din experienta dvs. si din bun-simt ati facut mizanscena?
Ca orice roman am o cultura a talk-show-urilor. (sala se amuza) Pe mine m-a interesat mai mult faptul ca emisiunea este povestita la persoana intai prin operator, asa ca nu m-a interesat sa fac un talk-show clasic, fie el din provincie. M-a interesat viziunea lui si cum se raporteaza el la subiect, cum incearca el sa decupeze cele trei personaje in sirul ala evenimential care e foarte sacadat. |n principiu m-am documentat, aveam emisiuni la care m-am uitat si pe care le-au vazut si actorii. Am repetat zece zile numai emisiunea cu actorii, inainte de a incepe filmarile.
(un mobil incepe sa sune cu o melodie cunoscuta – in linistea salii care asteapta sa se inchida soneria telefonului, Cornel fredoneaza trei note din melodie... iarasi radem)
Secventele la care ai renuntat vor fi prezente pe un viitor DVD? Mai sunt si altele in afara de final?
Da, evident, mai sunt. Pana gasesti ritmul unui film sunt lungimi care ies, sunt duble care ies, uneori tragi si pe varianta la fiecare dubla, material e, si asa se face un film, la montaj pana la urma capata forma finala si incerci sa-i gasesti ritmul lui interior. Dar pe DVD cred ca am sa introduc si extra-urile astea.
Cum l-ati intalnit pe domnul Burlac si l-ati antrenat in aceasta aventura?
Cand eram la Cinefondacion in competitie in 2004, a venit la mine un tip inalt. S-a prezentat, dupa care ne-am intalnit de mai multe ori anul trecut, cat am stat eu la Paris.
Dan Burlac: Eu locuiesc la Paris cam de 12 ani, urmaresc filmul romanesc de foarte mult timp la Cannes si am asistat la acest miracol al cinemaului nostru, l-am vazut pe Nae Caranfil in ’94, cand a avut o prezenta foarte remarcata cu E Pericoloso Sporgersi dupa aceea a fost Mungiu cu Occident, ma rog, Cristi Puiu. Iar Cornel m-a impresionat cu tenacitatea cu care a crezut in subiectul acesta si am simtit ca putem lucra foarte bine impreuna, si asa a si fost.
Ati gasit deja o piata pe care sa vindeti filmul?
Da, eu am lucrat cu un sales agent, Co-Production Office, Philippe Bober a crezut foarte mult in film, aici sunt lucruri pe care el le stie foarte bine, el a investit foarte mult, el a facut campania asta, si a reusit. a ajutat filmul enorm de mult. Deja va fi distribuit in salile de cinematograf din cate stiu eu in America de Sud in Brazilia, Venezuela, Statele Unite, Canada, Anglia, Europa e cam acoperita... reteaua Europa Cinemas este o optiune a distribuitorului, dar in afara de asta, Franta, Italia, tarile nordice, pana si in Iran, mai sunt unele contracte inca in negocieri, sunt discutii cu Japonia, inteles ca unele contracte se definesc dupa mai multe luni...
D.B: |n general sunt companii mari de distributie de filme de autor...
Premiera unde o organizati?
C.P: La Vaslui, bineinteles.
