Pentru presã cele 12 zile ale Festivalului de la Cannnes sînt cele mai dense si dificile din tot anul. Evenimentele si trãznãile sînt atît de multe, încît este imposibil sã le acoperi pe toate.Mai ales cã în orice moment si la orice colt de stradã poate apãrea un subiect. Dacã l-ai scãpat,ai încurcat-o cu cei care te-au trimis. Organizatorii s-au gîndit cum sã rezolve si aceastã problemã,scotînd la închiriere motociclete (cu sau fãrã conducãtor), biciclete, role si mai nou – trotinete.Anul acesta au apãrut si cele cu motor.A avea unul din aceste mijloace de transport este obligatoriu, pentru cã aici toatã lumea vrea sã fie remarcatã de presã. Pentru asta este permis orice. Dar,pentru a fi original, îti trebuie originalitate,nu glumã, pentru cã aproape totul s-a fãcut deja.
A devenit banal sã defilezi în pielea goalã (anul trecut un domn s-a plimbat pe Croisette nu numai în costumul lui Adam,dar si cãlare). Sã-ti dai foc si sã-ti arunci apoi hainele ignifugate pentru a arãta fotografilor ce sîni grozavi ai, s-a fãcut tot anul trecut.Anul acesta, în plin moment solemn al defilãrii vedetelor pe celebrul covor rosu, un regizor suedez si fratele sãu si-au aruncat brusc hainele de searã si s-au expus cu vãditã satisfactie cameramanilor,pînã cînd au fost luati pe sus. Dar scopul lor fusese atins: voiau astfel sã obtinã finantarea pentru urmãtorul lor film.De altfel, toti au scopuri importante, fiecare protesteazã sau pledeazã pentru ceva, temele preferate fiind: stratul de ozon, poluarea, protectia animalelor,SIDA, drepturil minoritãtilor etc.
Dar aici sunt prezenti si foarte multi cineasti nedescoperiti încã, sau netratati cu destulã atentie. Rona Hartner, arãtîndu-i chilotii, ne-a ajutat sã facem legãtura cu subiectul urmãtor. În fiecare zi la intrarea în Palatul Festivalului este prezent un domn cu o pancartã pe care scrie “Vînd ieftin, cu banii pe loc, un excelent scenariu de film de actiune”. O tãnãrã se plimbã de dimineatã pînã seara cu un carton decupat în spate, capul ei profilîndu-se ca pe un ecran. Pe carton scrie: “Actritã talentatã, astept oferte”. Si în continuare sînt descrise toate calitãtile sale, inclusiv amãnuntul cã pentru un rol serios si-ar da si haina de pe ea.
Existã si invitati bizari ai Festivalului. Unul dintre acestia este regizorul spaniol ABEL FERRARA, a cãrui notorietate creste cu fiecare nãzbîtie pe care o face: adoarme în timpul propriilor conferinte de presã, dispare cînd sigur nu ar fi cazul. În timpul unei prelegeri în fata unei sãli pline de studenti a coborît de pe scenã, fãrã nici o explicatie si i-a lãsat cu gura cãscatã. S-a întors însã dupã cîteva minute cu o pizza în mînã. Pentru a onora invitatia de a fi prezent la Cannes, Ferrara a pus o singurã conditie: limuzina oficialã care i se pune la dispozitie sã aibã frigider plin, în permanentã, cu bere. Faptul cã a pierdut avionul la plecarea din Madrid nu a mai mirat pe nimeni.
Voiam sã mã opresc aici, dar chiar acum trece pe lingã mine Isus Christos cu crucea în spate. Este negru, este din Senegal si viseayã sã joace cîndva acest rol.
Constantin Fugasin
Desplasare sponsorizatã de Radio DELTA rfi.
Părerea ta
Spune-ţi părerea