Coppa Volpi pentru Firth?

De dimineaţă a avut loc proiecţia de presă pentru A Single Man, debutul în film al celebrului designer de modă Tom Ford, iar acesta a scos în faţă un extrem de posibil câştigător al premiului de interpretare Coppa Volpi. Colin Firth, pe care îl ştiţi din cele două Bridget Jones, Easy Virtue sau Love Actually, este excelent în rolul lui George Falconer, un profesor universitar hotărât să-şi ia zilele după ce iubitul lui moare, iar viaţa nu pare a avea sens. Aplaudat la proiecţia de dimineaţă şi ovaţionat la conferinţa de presă, unde a vorbit în italiană (este însurat cu o producătoare din peninsulă care nu-l lasă să scoată nicio vorbă în engleză acasă), Firth este atât de expresiv în A Single Man, încât le-ar putea-o lua în faţă altor favoriţi la trofeul Coppa Volpi, precum Viggo Mortensen, pentru rolul din The Road, sau lui Matt Damon, excelent şi el în The Informant!.

Inspirat de romanul omonim al lui Christopher Isherwood, considerat important pentru subcultura gay, A Single Man depăşeşte statutul de film tematic şi atinge teme cât se poate de universale, ca singurătatea şi imposibilitatea de a trăi în prezent. Pe lângă excelentul Firth, în film apar Matthew Goody, în rolul lui Jim, iubitul decedat al protagonistului, dar şi Julianne Moore, bogata, frumoasa şi plictisita prietenă trecută de prima tinereţe a acestuia. Scenografia excelentă, muzica lui Shigeru Umebayashi (a compus, printre multe altele, şi vestita Yumeji's Theme din In the Mood for Love) şi camera inspirată a lui Eduard Grau te fac să uiţi experienţa lui Ford dobândită supervizând atâtea spoturi publicitare pentru Gucci şi Yves Saint Laurent şi-i transformă debutul în film într-unul cât se poate de onorabil şi interesant.

În ceea ce priveşte Coppa Volpi pentru rolurile feminine, marile favorite ar fi Sylvie Testud, pentru Lourdes, dar şi italianca Margherita Buy, pentru Il spazio bianco al Francescăi Comencini, foarte lăudată pentru rolul Mariei, o mamă care nu poate suporta să aştepte trei luni pentru a vedea dacă fiica ei nou-născută şi ţinută în incubator va supravieţui naşterii premature. Testud este şi ea foarte bună în rolul lui Christine, o tânără paralitică prizonieră în scaunul cu rotile care descoperă într-o zi, aflată în celebrul loc de pelerinaj din Pirineii francezi, că se poate mişca. Regizoarea Jessica Hausner reuşeşte cu Lourdes un film în aceeaşi măsură sensibil şi ironic, prezentând pe de o parte schimbările fantastice din viaţa reţinutei Christine, care nu ştie cum să profite de nou căpătata mobilitate, şi pe de altă parte demonetizarea credinţei, cu mulţimea de persoane din jurul protagonistei, toate aşteptând să vadă dacă minunea este "adevărată" sau tânăra va descoperi curând că n-a trăit decât o perioadă de remisiune a bolii. Oricum, cu atât de puţine roluri feminine interesante anul acesta la Veneţia, şansele ca trofeul Coppa Volpi să-i revină unei alte actriţe sunt destul de mici.

În acest moment Lebanon, filmul israelian regizat şi scris de Samuel Maoz este considerat favoritul numărul unu pentru obţinerea Leului de Aur. Poveste puternică (inspirată de evenimente reale din viaţa regizorului), subiect relevant, interpretări excelente, plus componenta politically correct a acestui film regizat de un israelian şi concentrat pe invadarea Libanului în 1982 de trupele israeliene, sunt exact genul de atuuri care impresionează de obicei juriile de festivaluri.

Palmaresul ediţiei a 66-a a festivalului de film de la Veneţia va fi anunţat mâine seară, iar Cinemagia îţi va prezenta câştigătorii cât mai curând după aceea.