Clive Owen este sigur ca nu ar rezista prea mult in Sin City. “O, nu,” rade el.
“M-as speria de moarte. N-as supravietui nici o zi acolo.”
Din fericire, personajul lui Owen, Dwight, este un barbat cu experienta in arta supravietuirii in unul dintre cele mai dure medii urbane create vreodata – unde femeile se imbraca exact ca in fanteziile barbatilor, dar sunt in stare sa te impuste daca le privesti prea mult.
In aceasta lume fantastica si intunecata – creata de legenda benzilor desenate Frank Miller – exista o frumusete desavarsita a imaginii, o poezie dura a dialogului si viata e intotdeauna aproape de moarte.
Vorbim de un film noir din secolul al XXI-lea sau, daca ar fi sa vorbim despre modul in care Robert Rodriguez a reusit sa-l convinga pe scepticul Frank Miller, este vorba despre “ o revista de benzi desenate care au prins viata”.
Owen este de acord ca a fost experienta cu totul noua pentru el, ca actor. Vedeta in varsta de 40 de ani s-a nascut Warwichshire, Anglia, a devenit cunoscut jucand roluri fascinante la televiziunea britanica si a inceput sa-si construiasca reputatia si de actor de film.
A fost aclamat de critici pentru rolul sau in The Croupier, filmul lui Mike Hodges, a intrat in distributia de staruri a lui Robert Altman pentru drama Gosford Park si a jucat alaturi de Angelina Jolie in Beyond Borders. A primit rolul principal in blockbuster-ul King Arthur si, de curand, a primit un Glob de Aur si o nominalizare la Premiile Oscar pentru performanta sa din Closer, regizat de Mike Nichols.
Owen locuieste impreuna cu sotia si cei doi copii la Londra. De curand, a terminat filmarile la thriler-ul Derailed, cu Jennifer Aniston.
Rep: Rosario ne-a spus ca era vorba sa apareti amandoi dezbracati complet. Este adevarat?
C.O.: (rade) In revista de benzi desenate originala erau niste desene foarte explicite, este tot ce pot spune. Dar cred ca si rezultatul final este foarte incitant, nu crezi?
Rep: Ai avut probleme cu violenta din film?
C.O.: Deloc. Mi se pare o abordare fantastica si macabra totodata. Cu cat este mai multa violenta, cu atat este mai amuzant. Nu are legatura cu violenta cea de toate zilele, este o violenta stilizata, incredibila. Poate nu par in toate mintile, dar eu nu m-am oprit din ras. Sunt convins ca este cel mai inovator film la care am lucrat vreodata si ca exista o piata pentru el, pentru ca lumea va dori sa-l vada. Va fi greu de ignorat, pentru ca este un film extraordinar.
Rep: Cand interpretezi un astfel de personaj, cat de mult creezi?
C.O.: Absolut nimic (rade). Mi s-a dat totul pe tava. Indrumarea a fost foarte exacta pentru ca intentia lui Robert (Rodriguez) a fost sa respecte intocmai materialul original. Asta a insemnat ca discutiile interminabile care insotesc de obicei filmele, aici au lipsit. Ajungeai pe platou si treceai la lucru. Fara interventii de genul “cred ca personajul meu ar trebui sa...” Pentru ca poarta un impermeabil, pantofi Converse rosii, are o anumita frizura, trebuie sa intre intr-un anumit cadru, trebuie sa stea in pozitia asta si sa spuna ce era scris in benzile desenate. Totul era foarte clar. Dar exista o satisfactie incredibila cand ai o indrumare atat de completa.
Rep: Cum ti se pare personajul tau, Dwight?
C.O.: Sunt un mare fan al lui Philip Marlowe si Raymond Chandler, iar Dwight a fost pentru mine versiunea lui Frank Miller asupra unui personaj de roman “noir” clasic. Aici isi are radacinile tot Sin City, aici incepe si de aici se formeaza.
Rep: Frank Miller a fost prezent tot timpul?
C.O.: Da, tot timpul, zi de zi.
Rep: Deci ai putut sa-i ceri informatii?
C.O.: Cred ca ar fi fost imposibil sa se faca filmul fara el, fiindca a creat o lume incredibila si isi cunoaste perfect personajele. Jumatate din personaje apar si in alte romane si el iti explica modul in care a gandit personajul, cum a evoluat, cum a inceput. Daca o scena nu avea dinamismul sau energia cu care o gandise el, intervenea.
Rep: Cum a fost sa lucrezi cu ecranul verde?
C.O.: In prima zi este mai ciudat, dar te obisnuiesti dupa aceea. Cand filmezi, te folosesti de tot ce te inconjoara, mergi la o locatie anume sau pe un platou de filmare, care devine parte din munca ta. De data asta, ma aflam in “tara nimanui”, fara nimic in jur si foarte expus. Dupa prima zi insa m-am obisnuit si totul s-a redus la interpretarea mea. Asta il interesa si pe Robert, sa elimine toate problemele posibile. Nu mai are grija luminilor sau a decorului. Se concentreaza doar asupra jocului actorilor, ceea ce nu este tocmai un lucru rau.
Rep: Evident, este un film foarte diferit de Closer...
C.O.: Este foarte diferit. Intotdeauna obiectivul meu a fost sa fac filme cat mai variate si mai interesante posibil, iar mai diferit de atat nici ca se putea. Dar, ca sa fiu sincer, am fost extrem de mandru de Closer, ca film, si la fel simt si fata de acesta. Sunt foarte mandru ca am luat parte la realizarea lui.
Rep: Este foarte dificil sa rezisti in Sin City. Crezi ca exista ceva anume care le ajuta pe personaje sa supravietuiasca?
C.O.: N-as indrazni sa generalizez, pentru ca Frank a creat un loc atat de complex si de nebunesc (rade), ca nu i-as face decat un deserviciu. Efectiv cred ca filmul este plin de actiune. A fost cel mai salbatic loc in care m-a “dus” un film si m-a speriat de moarte. N-ar rezista o zi intr-un astfel de loc (rade) ! Nu stiu de unde
l-a nascocit, dar cred ca ascunde ceva infricosator.
Rep: Cum ai reactionat cand ti s-a propus rolul din Sin City?
C.O.: M-am simtit foarte magulit. Nu stiam benzile desenate, dar sunt un mare fan al lui Robert Rodriguez. El mi-a trimis revistele de benzi desenate si mi s-au parut absolut extraordinare. Mi-a spus ca va juca Benicio Del Toro si n-am ratat ocazia.
Rep: Este un proiect de pionerat, care a meritat. Dar simti ca ai comis o tradare fata de tine cand te-ai implicat in acest proiect?
C.O.: Il sustii pe realizatorul filmului sa mearga mai departe. Ceea ce-am facut noi este doar o mica parte. Cand joci, mai ales in fata unui ecran verde, te simti foarte expus. Dar cel mai naucitor a fost ce s-a intamplat cu filmul dupa ce-am terminat noi. Habar n-aveam ca am jucat in filmul acela. Grozav ! Inca nu mi-am revenit. Nu stiu cum a reusit asa ceva.
Rep: Exista vreun pericol ca acest gen de film sa devina un triumf al stilului asupra esentei?
C.O.: Nu, cred ca a creat o lume minunata, absolut incredibila. Este cel mai reusit film cu grafica generata pe computer pe care l-am vazut. La sfarsitul filmului m-am simtit transportat in lumea aceea salbatica, dar nu ma minunam de maiestria tehnologica sau cum a reusit. M-am gandit ca este extrem de bine inchegat si asta este cauza rezultatului excelent.
Rep: Este un film “noir”. Ai reusit sa simti asta, lucrand in fata ecranului verde?
C.O.: Este usor sa subestimezi dialog un dialog foarte bun cand apare intr-un roman grafic. Dar, cand il citesti, iti zicRep: “Doamne, tipul asta stie sa scrie !” Este inteligent, dinamic, foarte ritmat. Cand scoti dialogul din carti, iti dai seama ce talentat este Frank.
Rep: Dwight, personajul tau, face o alianta neobisnuita cu femeile, in film. Povesteste-ne despre asta.
C.O.: Este atras in Orasul Vechi, care este condus de “doamnele noptii”. Acolo functioneaza un armistitiu foarte fragil. Din cauza unui tip, se ajunge la o situatie foarte violenta, iar Dwight se agita mult, incercand sa aiba grija de fete. In Sin City nu exista eroi, dar el se apropie cel mai mult de un erou. Incearca sa faca ceea ce trebuie.
Rep: Cum ai descrie Sin City?
C.O.: Este locul cel mai periculos, mai ciudat, mai incredibil, mai infricosator in care poti merge.
Rep: Cat de importanta a fost prezenta lui Frank Miller la filmari?
C.O.: A fost absolut esentiala. Am recreat lumea lui si am vrut sa fim cat mai aproape de original. Toate personajele au povesti stranii, dar minunate, pe care este limpede ca Frank le cunoaste perfect. Nu ne-am fi descurcat fara el.
Rep: Cum a fost sa fii martorul relatiei dintre Robert Rodriguez si Frank Miller?
C.O.: A fost fantastic. Toti stiam exact ce se urmareste si am incercat sa respectam intocmai indrumarile.
Rep: Cum a fost sa lucrezi cu Quentin Tarantino?
C.O.: Si-a facut aparitia cu energia care il caracterizeaza. A fost extraordinar. Era o o adevarata placere sa-i vezi acolo pe Robert, Quentin si Frank. Si era si foarte distractiv.
Rep: Cu aceasta evolutie a tehnologiei, crezi ca actorii vor deveni o rotita mai mica in procesul de realizare a filmelor?
C.O.: Nu. Cred ca Sin City demonstreaza din nou ca, oricat ai merge de departe cu tehnologia, actorii sunt sufletul filmului. Frumusetea lui se datoreaza personajelor minunate si stranii. Mickey Rourke, Bruce Willis au interpretari extraordinare. Toate acestea la un loc asigura succesul filmului.
Multumiri MediaPro Film Distribution pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispozitie acest interviu.
Maratonul Sin City va continua in saptamanile urmatoare cu alti actori principali din acest film-eveniment.
