La Bucureşti, în clădirea fostei redacţii Universul, pe strada Ion Brezoianu 23-25, este în plină desfăşurare selecţia figuraţiei pentru filmul american The Sisters Brothers, în regia lui Jacques Audiard, cu Jake Gyllenhaal, Joaquin Phoenix, John C. Reilly şi Riz Ahmed protagonişti, film pe care compania românească Mobra Films îl va coproduce. Filmările vor avea loc în ţara noastră, din 18 august.
Cinemagia a stat de vorbă cu directoarea de casting responsabilă cu selectarea figuraţiei, Christel Baras. Misiunea ei este de a găsi în România, pe parcursul a trei zile, peste 600 de bărbaţi, de tipologii cât mai variate şi în jur de 40 de femei pentru a juca alături de cei patru actori de prim rang de la Hollywood. Cu frumoşii ei ochi albaştri îşi scrutează interlocutorul din cap până în picioare atentă la fiecare detaliu. În timp ce vorbeşte cu actorul venit pentru casting, în mintea ei caută deja locul pe care acel actor ar putea să-l ocupe în puzzle-ul de personaje de toate tipologiile pe care westernul The Sisters Brothers, plasat în anul 1850, îl cere. Christel Baras ţese deja în mintea ei posibila poveste din spatele personajului pe care actorul din faţa ei ar putea-o spune... Şi, mai ales, este atentă la senzaţiile pe care un actor sau altul le provoacă, la capacitatea lui de a da carne unui personaj şi mai ales la capacitatea lui de a-l simţi.
Christel Baras vorbeşte cu pasiune despre munca ei, deşi se află abia a cincea oară în postura de a face casting pentru figuraţie. Când ajunge să vorbească despre subiectul filmului, un element din poveste o transfigurează de emoţie. Într-o lume dură, a bărbaţilor, precum cea a căutătorilor de aur în America anului 1850, există un element care va emoţiona profund, pentru că are o valoare profund umană.
Iată, mai jos, interviul integral cu directoarea de casting franceză Christel Baras.
Din anunțul de casting înțelegem că este nevoie de foarte multe tipologii, înțelegem așadar că în film se va crea un mozaic foarte amestecat de personaje pentru conturarea Vestului Sălbatic. Care este povestea din spatele deciziilor de producție și cea din spatele procesului de casting și cum s-a ajuns să se filmeze o producție americană, cu actori de prim rang de la Hollywood în România?
Christel Baras: Acest film, acest nou exercițiu pe care îl face Jacques Audiard, este american, cu toate convențiile unui western american: are patru actori principali americani. La început, distribuția s-a căutat în Statele Unite, însă atunci când au ajuns în locul unde trebuia să se turneze, a fost necesar să se obțină autorizațiile de muncă pentru echipă și figurație și totul a devenit complicat. În al doilea rând, mulți americani - toți cunosc problema asta - sunt obezi. Și datorită scenariului filmului, plasat în anul 1850, cu oameni care migreză pentru a găsi aur, nu puteam folosi actori obezi. Pe atunci oamenii erau bolnavi, trăiau în condiții vitrege, sufereau de scorbut, de tot felul de alte boli. Era imposibil să avem grași peste tot.
Așadar, ne-am hotărât să turnăm în Europa. Existau decoruri de western în Spania și mai există decoruri de western în România. Au împărțit echipa în două, iar toate scenele din pădure, în care cei doi actori merg călare, vorbesc mult, se conturează istoria personajelor, li se întâmplă o grămadă de lucruri, s-au turnat în Spania. În România se vor filma scenele din cele cinci orașe prin care trec protagoniștii, San Francisco, Oregon City, Jacksonville și orașe de coloniști, așa cum arătau în Vestul Sălbatic: cu corturi, pentru că oamenii ajungeau de peste tot, un Saloon (cârciuma-reper dintr-un oraș din Vestul Sălbatic - n.red), un hotel.
Cât privește figuranții, provocarea mea și exercițiul a fost să uit că sunt în România. Dacă filmam în Franța, era același lucru. În Spania, la fel. Trebuia deci să văd multă, multă lume. La un moment dat în film am un personaj care sosește în oraș, și vede o lume colorată. Un personaj se dovedește a fi rus, există evrei tradiționaliști, francezi, oameni diferiți. El aude multe limbi, vede multe naționalități. Asta e problema mea în etapa de casting: trebuie să uit că sunt în România. Când vezi zilnic români, reperezi tipologia. În Spania au o înfățișare specifică: au fața alungită, ochii apropiați, gura mică, nasul mare. Aici bărbații au pilozitate mare pe față și abdomen proeminent. Iar eu am nevoie de tipologii diferite: mari, mici, blonzi, roșcați, asta e ideea mea. Iar atunci când e de vorbit în film, voi folosi ca figuranți englezi adevărați, americani adevărați, francezi adevărați, ruși adevărați.
Câți candidați aveți nevoie să vedeți în România pentru a obține numărul necesar de figuranți pentru film?
Christel Baras: Eu mă adaptez la fața locului, dar aș spune 2500-3000 persoane, ca să obțin circa 600 de figuranți foarte amestecați ca tipologie. Am nevoie și de chinezi, de negri, de mexicani. Am la dispoziție arhive, mă uit în ele și urmăresc fețele din ele ca să pot reconstitui. Protagoniștii filmului The Sisters Brothers sunt surprinși de lumea colorată pe care o întâlnesc în călătoria lor. În 1849, când s-a aflat că există aur în California, o lume întreagă a venit acolo. Goana după aur. Din cauza asta lumea a venit acolo. E ceva incredibil.
Pe de altă parte, sunt foarte puține femei în acest film. La 680 de bărbați necesari pentru figurație în total, sunt numai vreo 40 de femei. În această cursă pentru aur existau aproape exclusiv bărbați, iar în film vor fi vreo 30 de copii și exact 49 de femei ca figurație. E un film foarte masculin.
Ce șanse sunt să găsiți în România tipologii foarte amestecate?
Christel Baras: Am găsit destui chinezi, în aprilie am vorbit cu chinezi de la Dragonul Roșu, am găsit și negri, am găsit și americani, am găsit și francezi. În cinema, totul este posibil. Trebuie să avem imaginație și să încercăm lucruri diverse. Să încercăm, să căutăm, așa stau lucrurile în cinema.
E posibil, dar cred că românii pe care îi veți alege vor juca și ucraineni, ruși, pentru că există o tipologie est-europeană.
Christel Baras: Ruși, ucrainieni vom avea ca personaje, români nu știu. Nu cred că se va auzi limba română în film.
Cât privește găsirea figuranției, ați avut parte și de surprize de vreun fel?
Christel Baras: În anumite momente, nu avem program: mergem de exemplu la țară, luăm mașina și mergem. Am găsit un bărbat care vine din Texas și care locuiește într-un sătuc la cincizeci de kilometri de București. Pentru un rol de barman de exemplu, am nevoie de unul ca el, un american adevărat.
Este o legătură între figura actorului și genul de film pe care îl va juca?
Christel Baras: Nu la asta ne gândim. E vorba despre cum simte un actor personajul, un feeling al personajului. În The Sisters Brothers sunt doi frați foarte diferiți. Ei sunt legați prin drama familiei lor. Unul dintre ei, Eli (John C. Reilly ), nu vrea să ucidă, pe când celălalt, Charlie Sisters (Joaquin Phoenix), este un psihopat. Filmul urmărește reabilitarea acestora frați. Filmul este un „road movie”. Mereu pe drum, mereu în mers. Ei fac acest drum ca să o revadă pe mama lor, aflată singură acasă. Ei revin către mama lor, care stă singură. Întoarcerea acasă este, de fapt, mântuirea pe care o caută. Ei revin către mama lor. Aici este punctul tare al regizorului Jaques Audiard, anume că știe să povestească, ca toți regizorii mari. Știe ce are în minte personajul, îi cunoaște psihologia, este capabil să îl urmeze. Asta se întâmplă atunci când ai bine definit ce anume îl animă pe personajul tău. Actorul face partea lui și camera de filmat face restul lucrului. Asta este extraordinar, aici e magia. Acest film răspunde la o experiență umană. În acea epocă, au distrus natura căutând aur. În plus, i-au anihilat pe indieni, au distrus foarte multe, totul pentru a căuta aur. Filmul povestește totul. Nebunia oamenilor pentru a găsi aur, pentru a se îmbogăți.
Care este background-ul unui director de casting? Ce calități trebuie să aibă cineva pentru a deveni director de casting?
Christel Baras: Nu știu. Eu am multe defecte. Ideea de la care am pornit eu nu a fost să fac casting. Ideea care mă pasionează este de a citi o poveste pe hârtie, și atunci când citești știi dacă va deveni vie, că va exista în carne și oase. Asta este foarte incitant. Toată povestea va căpăta viață. Există un moment de transformare a toate. Reușita de a da senzații. Adesea vorbesc despre asta, despre senzație. Senzaţia pe care o dă cineva. Cine merge la cinematograf merge ca să vadă ceva prinzând viață, de a avea senzații. Și toate au un rol aici: costumele, decorurile, castingul, regia, intrarea în psihologia oamenilor. Și când reușești asta, știi că ai făcut un film bun, precum Kubrick și alți regizori buni care au o viziune. Regizorul trebuie să aibă intuiție. Nu totul se spune, nu totul se explică. Păstrez în mine ideea senzației. Deci, când trebuie să spun o poveste, mă agăț de asta: de a avea senzații. Ceva se întâmplă cu oamenii și nu pot să spun în cuvinte.
În ceea ce privește persoanele pe care le-ați ales pentru film, figuranții, care vor fi sfaturile pe care le veți da acestora pe platourile din România ale filmului?
Christel Baras: Că trebuie să poarte costumele, că e ceva special, că designerul de costume este o persoană incredibilă, Milena Canonero, a luat patru Oscaruri. Este singura femeie tehnician de film care a luat patru Oscaruri (în patru decade diferite, și anume pentru The Grand Budapest Hotel, în 2015, Marie Antoinette - în 2007, Chariots of Fire - în 1981 și Barry Lyndon, în 1975 - n.red.). A lucrat cu Stanley Kubrick...
Ea petrece mult timp cu fiecare figurant. Este dificil și foarte obositor, eu împart această sarcină cu ea. Când faci asta de fiecare dată, găsești soluția. Inventăm o poveste pentru fiecare dintre figurant. „Vine de pe drum, e obosit, duce în spate o desagă, cum merge etc”. Pentru că apoi trebuie să îi potrivim personalitatea cu costumul. Iar pe platoul de filmare, eu voi lucra cu figuranții în funcție de cerințele lui Jacques Audiard.
