Cele mai tari furtuni din filme

Am urmărit cu toţii cum uraganul Sandy a lăsat milioane de oameni în întuneric pe coasta de Est a Statelor Unite, încercând să ne dăm seama care dintre imaginile şocante şi atât de mediatizate sunt reale şi care nu. Noi contracarăm cu unele imaginare: cele văzute la cinema, dar prin nimic mai puţin impresionante.

Nu trebuie să ne gândim prea mult la o furtună ce va urma: Grozavul şi puternicul Oz, aşteptat pe ecrane în martie, porneşte de la o dezlănţuire de proporţii a naturii (apare şi pe posterul folosit pentru a ilustra acest material), care-l aruncă pe Oscar Diggs (James Franco), un magician de circ, în extraordinarul oraş Oz, unde va trebui să impresioneze cu priceperea sa magică pentru a deveni... vrăjitorul de Oz. Furtuna este prezentă şi în prima ecranizare după cartea lui L. Frank Baum, muzicalul cu Judy Garland în rolul principal.

Furtunile sunt folosite în filme pentru a sugera neputinţa oamenilor în faţa răzvrătirii forţelor naturii, dar şi pentru a-i izola pe protagonişti de restul lumii, context ce poate face povestea să meargă mai departe. Este cazul lui Jurassic Park, mega-succesul lui Steven Spielberg din 1993, ajuns la sfârşitul periplului său în cinematografe filmul cu cele mai mari încasări în toate timpurile. Izbucnirea furtunii din film (şi din cartea lui Michael Crichton) poate fi interpretată şi ca o pedeapsă divină pentru curajul protagoniştilor de a readuce la viaţă, cu ajutorul tehnologiei, creaturi de mult dispărute de pe faţa pământului. Cine se joacă de-a Dumnezeu, plouat rămâne, am putea spune...

Izolarea este la mare cinste în The Shining, legendara ecranizare a lui Stanley Kubrick după romanul lui Stephen King. Înconjurat de iarna cruntă ce se abate asupra hotelului Overlook, Jack Torrance (Jack Nicholson) va fi rupt între forţa devastatoare a naturii, problemele cu băutura, dar şi influenţa nefastă a fantomelor ce populează hotelul. Rezultatul, atât pe pagina de hârtie, cât şi pe marele ecran, este una dintre operele clasice ale genului horror.

Revenim la (semi)realitate cu The Perfect Storm, povestea vasului de pescuit Andrea Gail şi a echipajului său, condus de căpitanul Billy Tyne (George Clooney), care-şi află sfârşitul în lupta cu un uragan în largul coastelor statului Massachusetts. Filmul conţine unele dintre cele mai spectaculoase şi credibile secvenţe de "luptă" cu valurile gigantice. Chiar dacă The Perfect Storm a fost criticat pentru modul în care imaginează ceea ce se întâmplă pe vas după ce acesta pierde legătura radio cu ţărmul, cu sigurnaţă nu există vreun pescar de pe lumea asta care să nu fie impresionat de secvenţa micii ambarcaţiuni dominate de un val uriaş.

O incursiune mai consistentă în realism o face Twister, filmul care ne-a prezentat-o pe simpatica Helen Hunt în 1996. Membră a unei echipe de meteorologi, Jo (Hunt) face tot posibilul să se apropie de o tornadă pentru a lansa în aceasta senzori ce ar putea oferi preţioase informaţii despre comportamentul înfricoşătorului fenomen natural. Imaginea unei vaci luate de curentul de aer are toate şansele să ţi se imprime pe retină în timpul vizionării acestui important succes al anului respectiv: 500 de milioane de dolari câştigate în toată lumea.

După ce John Ford a lansat în 1937 The Hurricane, în care efecte speciale revoluţionare pentru acele timpuri arătau cum un uragan distruge un sat de pe o insulă, filmele de gen au încercat să aducă noi şi noi mijloace de a înfăţişa credibil forţa distrugătoare a unei asemenea furtuni. Unul din aşi este Roland Emmerich, care profită de exagerările scenariului scris în colaborare cu Jeffrey Nachmanoff pentru a arunca pe ecran câteva dintre cele mai convingătoare efecte speciale. În contextul extrem al acestui SF de mare succes (550 de milioane de dolari), vei vedea furtuni de zăpadă în New Delhi, tornade gigant în Los Angeles, dar şi oraşul Tokio devastat de grindină.

Care este furtuna ta preferată de pe marele ecran?