Cea mai horror moarte într-un film

De-a lungul timpului, în istoria cinema-ului, scenariştii şi regizorii s-au întrecut în a pune pe marele ecran idei dintre cele mai morbide. Serial-killeri care îşi măcelăresc justiţiar sau cu voluptate victimele (de curând l-aţi văzut la TV pe Dexter), terorizarea psihologică (seria Saw), intervenţia în ecuaţie a unor factori necontrolabili (morţile accidentale şi în acelaşi timp îngrozitoare din seria Final Destination) sunt doar câteva dintre ideile a căror cruzime l-au pus pe spectator să privească răul în faţă.

De multe ori maladia psihică e un factor declanşator al întâmplărilor. Dar nu e o regulă. Cum nici genul filmului nu e o garanţie că morţile survin în mod cu totul înspăimântător. Filme de acţiune, fantasy-uri sau chiar comediile au oferit scene mult mai horror decât producţiile de gen.

Un poll la care încă poţi vota pe Cinemagia, despre cea mai horror moarte într-un film, indică o scenă din Hannibal (2001) ca fiind cea mai înspăimăntătoare. 39,27% dintre votanţi consideră că moartea prin mâncatul propriului creier e cea mai horror dintr-un film. După ce Lecter îi taie lui Krendler (aflat sub sedative) scalpul, îi prepară şi îi dă să mănânce propriul creier. Pe locul următor ca număr de voturi este moartea prin dildo-ul cu cuţit. Este vorba despre uciderea prostituatei în filmul Se7en (1995). În clasamentul de până acum, pe locul trei ca potenţial horror îl au, la egalitate, moarte prin găurirea capului cu bormaşina (City of the Living Dead) şi moartea din cauza substanţelor toxice, când pielea se topeste de pe corp, în RoboCop (1987).

Devorat de furnici roşii (Indiana Jones and the The Kingdom of the Crystal Skull, 2008) şi moartea din cauza unui ciocan pneumatic pentru vite (No Country for Old Men, 2007) sunt alte exemple de morţi înfricoşătoare pe peliculă. Călăritul pe "Coşmarul de Otel", o lamă curbată, lungă de 10 metri care taie călăreţul în două (The Long Ships, 1964) a fost - de asemenea nominalizat printre cele mai ingenioase şi horror morţi imaginate de scenarişti. Moartea prin telepatie necontrolată (explozia capului din Scanners) ori bătaia soră cu moartea (ce păţesc fraţii Santoro în Casino) sunt alte exemple, la fel de relevante.

Revenind la ingeniozitatea macabra a scenariştilor, să ne gândim la instalaţiile perfide de tortură din seria Saw (Scenariul James Wan şi Leigh Whannell la primul film al seriei, urmând apoi să participe Darren Lynn Bousman), care pun mereu victima în cea mai parşivă dintre dileme: moartea sau automutilarea? Primul şi cel mai bun film al seriei, SAW, miza mult pe teroarea psihologică. Un bărbat va fi îngropat de viu şi nu poate să evite acest lucru decât dacă reuşeşte să treacă printr-o reţea de sârmă ghimpată; o femeie trebuie să ucidă pentru a se elibera din strânsoarea unei căşti de metal care este programată să-i smulgă maxilarul. Apoi - în SAW II (Regia Darren Lynn Bousman) - masca morţii: victima trebuie sa-şi scoată ochiul pentru a recupera o cheie montată de Jigsaw în spatele arcadei. Are 60 de secunde ca să scoată cheia, altfel mecanismul măştii cu ghimpi care îi este montată de gât se va declanşa şi masca plină de piloni mici şi ascuţiţi, de fier, se va închide... Apoi groapa plină de seringi sub care e o cheie, cuţitele de feliat obrajii, ori troliul de scalpat (din Saw IV) sunt iar elemente pline de ingeniozitate morbidă, provocatoare de morţi crunte. Nemaivorbind că totul e filmat intr-o cromatica specială, cu dominante de verzui si galben morbid sau albastru glacial.

Moartea în urma auto-îmbălsămăii e o altă idee sumbră, şocantă, care îl poate tulbura pe spectatorul mai sensibil. Este vorba de cazul din filmul Taxidermia (2006, regia György Pálfi), care a putut fi văzut şi în România, la Cluj, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania. Personajul uneia dintre cele trei poveşti ale filmului lucrează într-un atelier în care execută împăieri de animale şi îmbălsămări. Capodopera pe care o realizează într-un final e taxidermia propriului corp. Se aşază într-un troliu construit de el, iar procedeul e următorul: sedează rând pe rând zonele pe care urmează să le eviscereze, apoi îmbălsămează. Grotesc, crud, şocant.

În cadrul aceleiaşi poveşti, o adunătură de pisici obeze îşi atacă propriul stăpân obez şi-i mănâncă viscerele. Îngrozitoare privelişte!

La finalul trecerii în revistă a celor mai horror modalităţi în care se moare în filme, în viziunea Cinemagia, vă lăsăm să vizionaţi cele mai înfiorătoare decese din trilogia Final Destination.

Ce alte scene de acest gen v-au mai tulburat în filmele pe care le-aţi vizionat de-a lungul vremii?