Reporterii publicației Empire au avut ocazia să viziteze laboratorul NASA Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California, unde lucrează cele mai strălucite minți din tehnologia spațială, locul unde a luat naștere vehiculul care la ora actuală ajunge pe Planeta Roșie.
The Martian este plasat în viitorul apropiat, într-un moment în care omenirea a reușit deja să călătorească pe Marte, și se observă că ceva foarte grav tocmai are loc. Matt Damon îl joacă pe Matt Watney, botanistul misiunii, care este lovit și este crezut mort atunci când o furtună lovește Zona 3, pe Marte. Totuși, Watney a supraviețuit și acum trebuie - pe de o parte - să rămână în viață pe o planetă ostilă, dar și să ceară ajutor de la NASA. În curând, cunoștințele sale științifice și antrenamentul își vor spune cuvântul, alături de inteligență și simțul umorului. Vor fi ele totuși de ajuns?
Cartea lui Weir a fost prima dată publicată pe site-ul său web în 2011. „Publicul inițial a fost din categoria fanilor înrăiți al genului SF, pentru că scrisesem deja umor SF cu zece ani înainte de The Martian”, își amintește autorul. „Așa că lista mea de mailuri era plină de povești similare. Însă nu eram citit de publicului larg. Ceea ce însă a plăcut publicului a fost atitudinea ironică, isteață a personajului principal. Și asta m-a luat prin surprindere, pentru că eu credeam că puțină lume ar fi interesată de asta”. Cel mai mult îmi plăcea când fanii scriau: „De obicei nu citesc SF dar...” și apoi continuau frumos. The Martian a evoluat dintr-un titlu publicat gratuit, apoi pe Kindle, la a inta în atenția unei edituri, rezultând un titlu de mare succes. Ridley Scott a fost atras de potențialul unui SF cu accent pe latura științifică. Pe de altă parte, pe Matt Damon l-a atras combinația dintre un material de calitate, un scenariu și un regizor care l-a cooptat și i-a pus costumul de astronaut.
Pentru a menține acțiunea cât mai verosimilă - alături de câteva detalii de ficțiune - Scott a apelat la NASA, mai precis la Dr. Jim Green, un om de știință care coordonează un departament. „Atunci când citești o carte, îți imaginezi cam cum ar arăta povestea. Ca și producător de film, trebuie să îți imaginezi cum ar arăta. Și-a dorit să fie verosimil, așa că a găsit echipele potrivite și a pus întrebările care trebuiau. Și cu cât s-au descris mai multe evenimente, cu atât a devenit mai implicat, iar filmul arată într-adevăr realistic. Filmul a avut multe elemente verosimile, lucru lăudabil din perspectiva NASA...” Pentru Dr. Green, filmul este de două ori lăudabil, el fiind un fan al seriei Alien.
Damon și Scott, lucrând după scenariul lui Goddard, au insistat ca personajul central să își păstreze umorul din carte. Damon, mai ales, consideră filmul o premisă bună pentru perspectiva științei și educației în general: „Atunci când am stat de vorbă cu Drew Goddard, este primul lucru pe care mi l-a spus: Aș vrea să fie o scrisoare de dragoste pentru știință. Chiar cred că niște copii vor vedea filmul și vor îndrăgi știința și le va plăcea, și poate vor face în viață niște lucruri care să-i atragă în această direcție”. Și Drew Feustel, care a făcut parte din două echipaje spațiale, vede aici un lucru bun: „Provocarea de la NASA, chiar și pentru astronauți, este să popularizăm meseria noastră, să educăm publicul, să vorbim copiilor și să inspirăm oamenii, însă din păcate o facem la modul plictisitor, cu mijloace limitate. Cu toții avem viziuni despre spațiu și despre eventuala explorare a planetei Marte, însă ceea ce e grozav în film este că înfățișează aceste lucruri într-un mod plauzibil. Nu suntem așa de buni și de deștepți precum ne înfățișează filmul...”
Redactorii Empire au văzut replica lui Curiosity Rover, depozitată într-o clădire cunoscută drept Mars Yard (zona Marte). Replica a fost folosită pentru testări în tandem cu vehiculul de pe Marte și este, de asemenea, folosită pentru teste pentru proiectarea succesorilor săi, pregătiți pentru anul 2020. Este viitorul misiunilor pe Marte, putând aduna mostre de sol marțian și de roci, acestea putând fi recuperate pe Pământ pentru analize preliminare construirii navelor spațiale care ar putea duce oameni acolo unde, deocamdată, au ajuns numai roboți.
Apariția lui Curiosity Rover, în 2012, a creat o provocare pentru echipa filmului, care a lăsat scenariul intact. „Scrisesem deja cartea și nu mai puteam face schimbări atunci când a fost lansat Curiosity. Și îl vedeți pe Mark Watney făcând tot felul de chestii pentru a obține apă pe Marte, toate eforturile prin care trece”. Și apoi vine Curiosity, răutatea asta mică, aterizează pe Marte, analizează solul și află că fiecare metru cub de sol marțian conține 35 de litri de apă captivă. Așa că tot ce trebuie e să strângă ceva pământ și să îl încalzească bine. Și, pe Marte, chiar dacă nu există mașini de luptă, probleme tot există.
