Serena, filmul în care actriţa Ana Ularu joacă alături de Jennifer Lawrence şi Bradley Cooper, se lansează pe 24 octombrie în cinematografele de la noi, după o premieră la Festivalul de Film de la Londra (8-19 octombrie). Un interviu inedit cu actriţa, aici.
Filmul a rămas surprinzător de discret, în pofida unei masive campanii de presă care celebrează, cu siguranţă, cea de-a treia apariţie a lui Jennifer Lawrence alături de Bradley Cooper pe marele ecran. Printre informaţiile care vorbesc despre o postproducţie dificilă şi de negocieri eşuate cu toate festivalurile de film, soarta şi datele filmului Serena au devenit unul dintre cele mai mari mistere ale Hollywood-ului, totuşi unul care s-a rezolvat în seara în care filmul a avut premiera la BFI London Film Festival.
Screendaily scrie de Ana Ularu că este „impresionantă”, având impact ca Rachel, intrarea ei în filme de alt calibru fiind de bun augur, iar Variety se referă la Ana Ularu ca fiind „extraordinară” şi scrie că „povestea de epocă de mult pregătită de Susanne Bier este o captivantă şi tulburătoare antiteză la o poveste de dragoste [...] o melodramă şocantă plasată în anii Marii Crize, punctată cu un joc curajos şi cu sume mari investite în producţie”.
Serena este povestea unui cuplu aflat într-o poziţie de putere în industria lemnului, subminat de corupţie şi de lipsă de etică. Povestea este a lui George Pemberton (Bradley Cooper) şi a soţiei sale, Serena (Jennifer Lawrence), ce călătoresc în munţii din Carolina de Nord, unde întemeiază un imperiu al cherestelei, în anul 1929. Împreună, cei doi îşi guvernează domeniul ucigând sau supunând pe oricine se pune în calea ambiţiilor lor. Dar, atunci când Serena află că nu poate avea copii, pleacă să o ucidă pe Rachel Hermann (Ana Ularu), iubita şi mama copilului lui George de dinainte ca el să se căsătorească. Şi, când începe să suspecteze că George îşi protejează familia nelegitimă, mariajul intens şi pasional al Pemberton-ilor se fisurează.
„Totuşi, povestirea este lipsită de un imbold narativ major, neavând nici un obiectiv tangibil. Rezultatul este atât problematic cât şi fascinant, lăsând să se deruleze o spirală nemiloasă a tragediei umane, care sună ca o baladă folk. Acesta ar fi un motiv pentru care distribuitorii au evitat filmul în Statele Unite”, este de părere publicaţia Variety.
Marketingul filmului l-a poziţionat deja ca pe o poveste nostalgică de dragoste în stilul Cold Mountain, cu un accent pus în mod previzibil pe aspectul lui Lawrence şi al lui Cooper în costumele de epocă impecabile, marca Signe Sejlund, dar totuşi nu peste mult timp se va răspândi vestea că filmul lui Bier este un produs mai greu de vândut decât sugerează aparenţa exterioară, comentează aceeaşi publicaţie. „Filmul rămâne un exerciţiu al pesimismului, constant preocupat de interesul pentru pornirile viscerale umane, interes care acoperă evenimentele de pe ecran. Ca un studiu asupra unei relaţii reciproc distructive, Serena proiectează o viziune asupra lumii nu mai puţin tenebroasă decât Gone Girl a lui David Fincher. Fosta iubită a lui George, Rachel (Ana Ularu), poartă copilul acestuia, cu toate că Serena nu se arată afectată, spunând că nimic din ceea ce a fost mai înainte nu există, pe măsură ce privirea dură a lui Lawrence trădează femeia fatală de dinăuntru”, comentează Variety. Concluzia publicaţiei este că „Filmele lui Bier în limba daneză, de obicei coerente structural şi emoţional, rareori au fost atât de puţin controlate”.
Hollywood Reporter are o poziţie mai radicală cu privire la film, menţionând „personajele mereu egoiste şi marginite. Pasiunea, presupusa a fi una vulcanică, între Serena şi George apare fragilă şi forţată, deşi - mai înainte - Lawrence şi Cooper aveau o chimie bună pe ecran...”
Într-un interviu cu Ana Ularu, actriţa a comparat personajele Serena şi George cu personajele din MacBeth. Iar Rachel „e un fel de Marianne Froment a lui Zola/Ofelia victorioasă”.
