Dupa ce agentul ei a cerut jurnalistilor si cameramanilor sa "se dea mai in spate", Catherine Deneuve a raspuns, foarte amabila si relaxata, intrebarilor jurnalistilor. Chiar le-a cerut operatorilor de televiziune sa se mute in spate, pentru ca tinea sa-i vada pe jurnalistii care pun intrebari. Catherine Deneuve a vorbit despre gala de aseara, despre filmele ei mai vechi si despre pensionare, intre multe altele, fiind extrem de prezenta si glumeata. Alaturi de ea, Mihai Chirilov, iar in sala o prezenta neasteptata: Radu Beligan a tinut sa-i puna si el o intrebare actritei, care ne-a dezamagit, totusi, prin faptul ca a refuzat sa acorde toate interviurile promise initial. Iata mai jos transcrierea dialogului lui Deneuve cu jurnalistii.
Mihai Chirilov: Tin sa pun eu prima intrebare, despre o scena din Sirena de pe Mississippi, un film pe care l-am vazut acum vreo douazeci de ani si care m-a preocupat multa vreme. Este o scena foarte lunga, in care personajul doamnei Deneuve inregistreaza un disc, munceste f. mult la el, si, cand iese cu discul gravat si il scapa pe caldaram, iar acesta se sparge, face un gest gen "ei, asta e", de parca toata truda ei n-ar fi insemnat nimic. As vrea detalii despre aceasta scena.
Catherine Deneuve: Filmarea s-a facut intr-un mod foarte special, scenariul era scris, dar fara dialog. Turnam filmul cronologic, iar Francois Truffaut adauga dialoguri pe masura ce filmarile evoluau. Scena respectiva cred ca e reprezentativa pentru un cosmar foarte des intalnit la actori, atunci cand iti dai silinta sa faci un lucru de care se alege praful. Pregatirea in cinema este diferita de cea din teatru, nu se repeta foarte mult inainte, este o munca aproape inconstienta pe care o faci in timpul filmarilor. Cred ca de aceea este necesar sa existe o buna intelegere intre actor si regizor. Trebuie sa existe o mare incredere, pentru ca foarte multe lucruri se fac pe loc.
Cum v-a convins Luis Bunuel sa jucati in Tristana?
Mai degraba decat sa ma convinga el sa joc in filmele lui, a trebuit sa-l conving eu pe el sa ma ia. De obicei producatorii si regizorii aleg actorii si nu invers. Rolul era dificil, dar si extrem de interesant, plus ca el era un cineast celebru atunci si chiar mi-am dorit rolul. Era extrem de incitant pentru un actor...
Cum alegeti rolurile? Criteriile sunt profesionale, sau mai degraba sentimentale?
Mi se pare ciudat ca faceti o diferenta atat de exacta intre profesionalism si sentimentalism. E vorba mai degraba de un profesionalism sentimental. Nu le poti deosebi. Alegerea nu trebuie facuta cu profesionalism, ci cu multa reflectie. Citesc scenariul, iar acesta mi se pare cel mai important lucru DUPA regizor. Regizorul este extrem de important, dar atunci cand lucrezi cu regizori debutanti trebuie sa te bazezi in primul rand pe incredere.
Ce parere aveti despre cinematograful romanesc?
Eu nu privesc cinemaul romanesc, ci filmul romanesc. Am vazut 432 anul trecut si mi-a placut foarte mult, dar eu nu sunt critic, ci actrita, vad filmele care-mi plac mie. Vad filmul in sine, nu filmul ca parte a unui cinema national.
Radu Beligan: In ce masura tineti cont de parerea agentului dvs. la alegerea unui rol?
Cand citesti un scenariu care te intereseaza, iti impartasesti opiniile cu oameni care cunosc mult mai bine cinematograful. Prin urmare da, ma sfatuiesc cu agentul meu, dar in general daca eu sunt hotarata si motivata sa fac un anumit film, il fac. Cred ca e important sa ai acest raport cu agentul cand ai dubii, cand vrei sa balansezi pozitivul si negativul in legatura cu un anumit film. Am acelasi agent de 30 de ani.
Cum v-a convins Mihai Chirilov sa veniti la Cluj?
Merg la multe festivaluri. Cand nu filmez, sunt foarte interesata sa merg la festivaluri. De obicei incerc sa stau mai multe zile, sa vad macar un film, si sa pot intalni cineasti si producatori. E ca si cand ai deschide o poarta, reusesti sa formezi o legatura. Nu stiu daca voi vedea vreun film romanesc maine, dar cu siguranta il voi vedea in viitorul apropiat. Si faptul ca am venit aici va schimba modul in care il voi privi.
Preferati sa jucati in filme franceze sau productiile internationale?
Prefer filmele in franceza, intotdeauna actorii joaca mai bine in limba lor materna si nu intr-o limba pe care au invatat-o. Dar e foarte bine sa joci si intr-o tara straina. Cel mai bine este cand joci intr-o tara straina, dar in propria ta limba. Oricum, chiar daca nu cunosc limba respectiva, cum e cazul filmelor asiatice, prefer intotdeauna varianta originala a filmului. Prefer filmul subtitrat, dar cu muzica originala, si nu dublat.
Cum vi se pare Clujul?
Cand am plecat din Franta era foarte frig. Am venit aici si am avut impresia ca e un aer e sarbatoare. Se simte un aer de vechi, dar mi-a facut mare placere sa ma plimb printre casele vechi. E ceva vechi, dar in acelasi timp si vesel. Imi aduce aminte de tineretea mea, copil fiind, cand stateam la tara si era foarte vesel. Clujul este o explozie de prospetime.
Intrebarea Cinemagia: Acum cativa ani ati publicat un jurnal, A l'ombre de moi-meme (In propria mea umbra). Ne puteti explica alegerea titlului?
Trebuie sa precizez ca nu e vorba de un jurnal intim. Sunt reflectii legate de film, de cineastii cu care realizam filmul. Adevarul este ca editorul m-a intrebat daca nu am amintiri legate de filmari si atunci mi-am adus aminte de acele texte. Titlul se justifica pentru ca scriam seara la hotel, dupa filmari sau in week-end, si vorbeam despre mine, cea care in timpul saptamanii fusese actrita, dar acum avea timpul sa reflecteze la ce s-a intamplat. In propria mea umbra, prin urmare...
Ce simtiti cand cititi in ziare ca sunteti cea mai frumoasa femeie din lume?
A trecut ceva vreme de cand nu mai citesc asta la fel de des in ziare. E un statement cu doua taisuri: o placere, dar si o presiune. Vin dintr-o familie numeroasa, plina de fete, iar felul in care este perceput fizicul meu nu inseamna atat de mult pentru mine tocmai pentru ca am trait printre fete.
Dintre partenerii de platou, care va trezeste cele mai placute amintiri?
Cele mai multe amintiri le ai despre actorii cu care ai filmat in repetate randuri. Mi-l amintesc cu placere pe Philippe Noiret, un partener care-ti dadea foarte multa incredere si bucurie. Dar un actor cu care imi place mult sa filmez si care apreciaza mult actritele este Gerard Depardieu.
Iubiti fotbalul? Stiti ca maine Romania joaca cu Franta?
Nu ma intereseaza foarte mult fotbalul, dar am observat ca acest meci este foarte promovat in oras.
La ce varsta va ganditi sa va retrageti?
Cred ca in meseriile artistice nu se poate vorbi de pensionare. Poti decide sa te retrag sau poate nu ti se mai propun roluri interesante. Este un avantaj, dar si dificil, pentru ca nu exista o varsta de pensionare. Poate o voi face maine, sau... niciodata.
Cum ati devenit actrita, din intamplare sau va doreati de la inceput aceasta cariera?
Sunt intrebata des acest lucru. Sora mea facea teatru, si intr-o zi i s-a propus un film, in care era nevoie de o actrita care s-o joace pe sora mai mica a personajului ei. Cum eram in vacanta, mi s-a propus o proba si... iata (rade). Pentru a continua, apoi, am avut nevoie de intalniri speciale. Am avut sansa sa-l cunosc de foarte tanara pe Jacques Demy, eveniment de extrema importanta in cariera mea, nu stiu daca as fi devenit actrita daca nu l-as fi intalnit pe cand aveam doar 18 ani.
Ce ne spuneti despre Conte de Noel, care v-a adus la Cannes un Palme d'Or special?
Am primit acest premiu, dar as fi vrut sa-l transform intr-unul pentru film. Acest film este cu atat mai interesant cu cat atinge un subiect care ne priveste pe toti, un subiect universal. O poveste ce se petrece pe parcursul a patru zile, in sanul unei familii reunite de Craciun. Raporturile dintre mama si copii sunt foarte violente. Sunt lucruri socante, ajung in film sa-i zic fiului meu ca nu-l iubesc si ca nu l-am iubit niciodata. Am vazut filmul de doua ori cu publicul si de fiecare data s-a iscat rumoare in sala, pentru ca a spune asa ceva pare impotriva firii. E foarte crud si foarte dur, dar astfel de relatii pot fi foarte complicate.
A murit Yves Saint Laurent. Cum ati reactionat la aceasta stire extrem de trista?
A fost o saptamana foarte dureroasa. Stiam ca nu mai are mult de trait, dar in momentul cand esti anuntat ca acel om a murit ti se pare ireal. Era cineva pe care-l cunosc de 40 de ani, chiar daca nu-l vedeam foarte des. E ingrozitor, pentru ca o data cu el dispar o multime de lucruri, amintirile lucrurilor facute impreuna. A fost cel mai mare realizator de moda al celei de-a doua jumatati a secolului trecut.
De-a lungul carierei ati avut si cronici nefavorabile?
Da, altfel mi s-ar fi parut de-a dreptul nelinistitor... (rade)
Cum e Catherine Deneuve in viata reala?
Ei, iata, pentru ca voi nu stiti asta, pot si eu sa traiesc normal.
