In '99 aparea Payback/Dupa fapta si rasplata, in care un Mel Gibson foarte sumbru le-o plateste celor care l-au impuscat si i-au furat o suma cu greutate. Unul dintre cele mai destepte filme de actiune ale anilor '90, Payback reinventa genul (anti)eroului gri, deloc impecabil din punct de vedere moral, dar cu tupeu si sarcasme hiperatasante. Clive Owen il bate la fund. Cu un morcov...
Shoot'em Up e un film cool. Actiune si impuscaturi cu nemiluita se vad des, dar asortate cu un numar de glume bune (aproape) la fel de mare cu cel al gloantelor, acestea nu au egal. Pentru o distractie de sambata seara, filmul lui Michael Davis este alegerea cea mai potrivita, chiar si daca nu aveti nicio atractie pentru kilogramele de sange: sunt atat de multe si sar in atatea directii, incat fluviul de lichide se transforma intr-un gag de sine statator. Iar intorsaturile de situatie sunt atat de exagerate, incat e clar ca ai de-a face cu un film care nu se ia si nu are pretentia sa fie luat in serios. Prin urmare te distrezi cat incape.
Maini taiate, o femeie insarcinata ucisa la minute dupa ce naste, 100 de raufacatori ucisi sau schiloditi sau schiloditi si ucisi, le gasiti pe toate in cele 86 de minute ale lui Shoot'Em Up, poate cel mai concentrat film lansat in ultima vreme la noi. Personajul principal este Mr. Smith, un tip pe care la inceput n-ai da doi bani (eh, este Clive Owen, deci n-o luati literal). Cand pe langa el trece o femeie insarcinata urmarita de un mafiot, Smith ajunge s-o apere si s-o moseasca (unde l-m mai vazut facand acelasi lucru? In Children of Men...) si, cand femeia este ucisa, decide sa protejeze copilul, pentru ca de fapt mica mogaldeata era, se pare, tinta raufacatorilor.
Alaturi de Diary Queen (Monica Bellucci), o prostituata specializata in fetisuri legate de lactatie (deh, Regina Lactatelor), Smith reuseste sa afle cam care e treaba cu copilul, mafiotii si durul domn Hertz (Paul Giamatti, excelent), care jura ca nu se va da batut pana cand nou-nascutul nu este ucis.
Ca in toate filmele de actiune inteligente (si serialele foarte la moda acum, precum Prison Break), ingeniozitatea scenaristului este evidenta in situatiile in care eroul se afla intr-un punct fara iesire si totusi reuseste sa scape cu viata, trantind intre timp, pe langa ploaia de gloante, o vorba de duh oricand citabila in timpul conversatiilor cu prietenii (nostri). Faptul ca fiecare scapare a lui Smith este un monument de neverosimil nici nu mai conteaza, pentru ca distractia este pe masura.
Daca esti atent, gafele (voite!) curg cu nemiluita: pistoalele lui Smith trag "cu efect" in timp ce eroul face spagatul, Smith moare mai greu ca soacra cu trei nurori, masinile, leaganele, parasutele exista numai pentru a-l ajuta pe Smith, raufacatorii au un IQ minuscul si cad ca niste popice, astfel incat ai impresia ca esti intr-un joc video in care tocmai ai introdus un "cheat" baban si pui mana pe vieti/munitie fara limita. Asa-i si Shoot
