Camilla Belle

Frumoasa fetita bruneta, Camilla Belle Routh s-a nascut pe 2 octombrie 1986 in Los Angeles, si inainte de a implini un anisor si-a facut deja debutul in televiziune, intr-o campanie promotionala nationala, pe cand avea doar 9 luni. Pana sa mearga la scoala deja primea roluri in filme TV (1993 drama NBC Trouble Shooters: Trapped Beneath the Earth, despre salvarea supravietuitorilor cutremurelor). Belle a ajuns si pe marele ecran in filmul lui Alfonso Cuaron din 1995 A Little Princess. Au urmat alte filme de televiziune si in 1997 a primit rolul lui Cathy Bowman in The Lost World: Jurassic Park. Anul urmator a jucat rolul lui Sally Owens in copilarie, (interpretata de Sandra Bullock la maturitate) in Practical Magic si a avut o aparitie in serialul Walker, Texas Ranger. Dupa o pauza de 4 ani de la Back to the Secret Garden (2001) ea a revenit pe marile ecrane anul trecut cu The Ballad of Jack and Rose - in rolul Rose - The Chumscrubber, The Quiet si acum o puteti vedea in rolul principal din remake-ul thriller-ului When a Stranger Calls / Apel misterios.

Ce te-a atras la acest scenariu? Este o mare diferenta fata de filmul tau anterior, The Ballad of Jack and Rose.

Camilla Belle: Principalul motiv pentru care aleg un proiect este daca prezinta o provocare pentru mine. Iar proiectul acesta a fost cu siguranta provocator in ceea ce priveste interpretarea. M-a atras pentru ca aveam singurul personaj care trebuie sa fie mereu obosit si are multe cascadorii. Mi s-a parut un „one-woman show” in care trebuia sa supravietuiesc.

Ti s-a parut dificil sa transmiti publicului sentimentul de teama constanta?

A fost dificil si, sincer, nu stiu exact cum am reusit asta in fiecare zi. In fiecare dimineata ma pregateam psihic, imi ziceam „OK, am de facut scenele astea si trebuie sa fiu buna, trebuie sa reactionez la ce am in jur”, dar era de ajuns ca ma puneam in locul lui Jill si deja eram speriata, pentru ca este o situatie teribila. Iar casa era construita in intregime, si eu mergeam pe coridoarele alea intunecate si lungi. Era destul de infricosator, asa ca n-a fost prea greu sa imi fie frica.

E dificil sa-ti pastrezi identitatea cand joci atat de intens un personaj? Porti mereu o parte din Jill cu tine?

Cu siguranta. Fiecare rol pe care il joc face parte din mine. N-am lucrat niciodata la un film imediat dupa altul. Asta pentru ca ma implic foarte mult in fiecare rol si am nevoie de o perioada dupa ce termin filmul, pentru a ma desparti de personaj. Imi trebuie cateva saptamani ca sa redevin iar Camilla, sa revin la viata normala si la prietenii mei.

Crezi ca faima poate fi daunatoare?

Cred ca depinde de persoana, de felul in care a fost crescuta si de imaginea pe care fiecare o are despre sine. Se poate sa te afecteze faima, sau nu, dar nu poti sa impiedici lucrurile astea. Fac parte din meserie. Daca devii celebru, e grozav. Daca nu, o sa ai o viata normala si poate iti schimbi meseria. Eu cred ca daca esti stapan pe tine si ai familie si prieteni care te sustin, atunci poti sa ignori asta.

Ce cariera ai fi ales daca nu ai fi devenit actrita?

Mi-a placut dintotdeauna sa gatesc, asa ca probabil as fi ales ceva legat de asta. Dansul, cantecul si actoria au fost mereu parte din viata mea. Si muzica. Asa ca... Banuiesc ca m-as fi facut cumva bucatar. Poate as fi combinat aptitudinile astea... Probabil as fi avut o emisiune de bucatarie sau ceva de genul asta.

Faptul ca mama ta este din Brazilia iar tatal tau este american te imbogateste cultural?

Da, da. Cu siguranta. Mereu am simtit asta. Mai ales acum, cu cat ma maturizez mai mult incep sa apreciez din ce in ce mai mult cele doua tari in care am radacini. Imi place asta foarte mult si am invatat o multime de lucruri din asta. Chiar inveti doua culturi diferite cand ai origini mixte.

Iti place mancarea braziliana?

Este buna. Mama mea gateste foarte bine. Prepara mancare braziliana acasa, iar eu sunt ajutorul ei de bucatar.

Cum a fost experienta lucrului cu copiii in film?

Ah, da. A fost foarte bine. Nu prea am avut asa multe secvente impreuna. De fapt, nu prea am avut multe secvente cu nimeni. Dar ne-am distrat impreuna, si sunt niste copii grozavi. Fugeau prin casa si tipau mereu. Ne-am distrat bine.

Care este dilema lui Jill? De ce accepta ea sa faca babysitting in casa asta izolata?

Pai, ea este o fata obisnuita, care merge la liceu, si trece printr-o drama pe care multe fete o cunosc. Are un prieten care a inselat-o cu cea mai buna prietena a ei, si din cauza asta ea si-a depasit minutele la telefonul mobil, asa ca parintii ei au pedepsit-o si au facut-o sa-si plateasca singura factura, din munca de babysitting. Asa ajunge ea in casa asta. Este o seara in care toata lumea merge la o mare petrecere cu foc de tabara, iar ea trebuie sa renunte la petrecere, pentru a sta cu copiii astia intr-o casa enorma, in padure. Este infricosator. Apoi primeste un telefon si trebuie sa fuga din casa si sa-i salveze si pe copii.

Cat de importanta este relatia ta cu regizorul atunci cand lucrezi la un film?

Este foarte importanta. Eu am avut si norocul sa lucrez cu regizori grozavi si m-am inteles foarte bine cu fiecare. Am avut mare noroc. Stiam mereu ca ma duc pe platou sa lucrez cu un regizor foarte bun si ca pot sa vorbesc cu el si sa-i spun ce gandesc si sa-l intreb despre ce nu imi era clar. Asta este un lucru foarte important.

Este important pentru tine sa-ti alegi roluri diverse?

Pentru mine, da. Asta sper sa pot face mereu. Rolurile pe care le aleg sunt mereu diferite unele de altele. Si sper sa continui sa fac asta, pentru ca este foarte important pentru mine. Cred ca ar fi plictisitor sa joc acelasi tipar, si pentru mine nu ar avea nici o valoare.

Programul tau iti permite sa duci o „viata normala”, ca orice adolescenta?

Da, duc o viata normala. Mereu am incercat sa fac asta. A fost foarte important pentru mine. Am mers la un liceu normal si la scoli normale toata viata mea, si am avut prieteni obisnuiti. Acum sunt toti la facultate, vin acasa in vacante si ne intalnim, mergem la restaurante sau ne adunam la unul dintre noi acasa si gatim. Duc o viata normala, si pentru asta sunt recunoscatoare. Mereu mi-am dorit sa fie asa.

Crezi ca esti timida? Timiditatea poate afecta capacitatea de interpretare a cuiva?

Uneori sunt timida. Dar cand sunt cu prietenii mei, nu. Doar cateodata, cu alti oameni. Dar cred ca multi oameni sunt timizi. Da, sunt timida si foarte modesta. Cred ca este o trasatura pe care o au multi actori. Probabil de asta ne atrage actoria, pentru ca pe pelicula poti sa te eliberezi. Si apoi revenim la vietile noastre obisnuite si ne ascundem in carapace. Cred ca multi actori sunt asa.

Crezi ca filmele independente iti dau mai multa libertate decat filmele de studio?

Da, cu siguranta. Filmele independente iti dau libertatea sa faci tot ceea ce vrei. Nu ai un studio care sa-ti controleze fiecare miscare. Dar reversul medaliei este ca unele filme independente nu mai ajung sa fie lansate, sau publicul nu afla de ele. Pentru ca nu exista banii pentru promovare, si asta e un lucru rau. Asa ca exista parti bune si parti rele in orice conditii. Se fac filme bune si in regim de studio. Dar, anul acesta in special, au fost foarte multe filme independente care au ajuns in atentia publicului si au devenit puncte de referinta. Cred ca asta deschide portile pentru ca realizatorii de film sa faca filme de calitate.

Despre care film ai spune ca a fost cel mai important punct in cariera ta de pana acum?

Fiecare a fost important in viata mea, asta cu siguranta. Dar as spune ca Ballad a fost un punct important in cariera mea, dar si pentru mine personal, m-a ajutat sa ma maturizez, era un rol pe care chiar vroiam sa-l joc. Am luat o pauza de trei ani inainte sa joc in Ballad, asa ca a fost filmul meu de „revenire”. Si a fost un fel de revelatie pentru mine sa-mi dau seama ca asta vreau sa fac, profesional vorbind.

Cum te afeteaza faptul ca esti actrita? Mai exact, cum a influentat rolul din The Ballad of Jack and Rose modul in care privesti tu relatiile?

Un film ca acesta, si faptul ca am jucat un astfel de personaj m-a facut sa ma gandesc „asta e un fel interesant de a privi lucrurile. Sau asta este un fel nou de a privi lumea”. Te implici atat de mult cu fiecare personaj pe care-l joci, incat cu siguranta iei bucati din personaj cu tine, si personajul devine o parte din tine, dupa ce te-ai indepartat de el.

Ce-ti place sa faci in timpul liber?

Pai, e pentru prima data cand am mai mult timp liber si nu trebuie sa ma duc la scoala. Pana anul trecut asta era viata mea. Cand am absolvit, anul trecut, am lucrat la When a Stranger Calls, si nu am terminat decat recent munca la acest film. Asa ca acum fac diverse lucruri. Ma duc la dans aproape in fiecare zi, si cam asta e activitatea mea zilnica. Mereu e ceva de facut. Imi place sa calatoresc si mama mea e din Brazilia, asa ca mergem acolo in fiecare an si...

Mergeti in Sao Paolo?

Sao Paolo, da. De obicei mergem acolo si apoi calatorim prin toata tara. Am fost pe Amazon anul trecut. Mereu descopar locuri noi. Dar duc o viata destul de simpla, si asta imi place.

Multumiri InterComFilm Distribution pentru acest interviu.