Cu o poveste simplă şi cu lumea de acum zeci de milioane de ani prezentată în cele mai mici detalii, Bunul Dinozaur este o ocazie cât se poate de bună pentru a merge la cinema împreună cu întreaga familie. Dintre animaţiile Pixar, care au reuşit întotdeauna să captiveze atât adulţii, cât şi copiii, Bunul dinozaur pare mai degrabă destinată acestora din urmă, dar asta nu înseamnă că adulţii nu vor fi captivaţi de povestea lui Arlo, un dinozaur fricos care trebuie să-şi înfrunte temerile după ce destinul îl aruncă într-o fantastică aventură.
Filmul porneşte de la o premisă cât se poate de interesantă, imaginând o istorie alternativă a Pământului: celebrul asteroid care a dus la extincţia dinozaurilor a ocolit de fapt planeta, iar dinozaurii s-au dezvoltat într-o societate asemănătoare cu a noastră, cultivând pământul (cei ierbivori) sau crescând cirezi de vite (cei carnivori). Şi oamenii au apărut între timp, filmul folosind versiuni ale lor extrem de primitive într-o rocadă inedită: animalele sunt civilizate, iar oamenii eventuale animale de companie.
În centrul atenţiei este temătorul, neputinciosul Arlo, un apatozaur care cultivă porumb alături de părinţii şi fratele şi sora lui. Arlo visează să-şi pună şi el amprenta piciorului pe silozul familiei (o răsplată pentru vrednicie), dar totul în jur îl sperie şi mai toate sarcinile primite de la părinţi îl depăşesc. Găinile i se par nişte creaturi înfiorătoare şi cel mai frică îi e de un monstru care se mişcă repede ca fulgerul, furând porumb din siloz. Protejat de ai lui, Arlo va trebui să ia viaţa în mâini când pică în râul de lângă casă şi este dus de curent departe, într-o lume necunoscută şi plină de primejdii.
Faptul că filmul se potriveşte mai degrabă celor mici justifică şi proiectarea lui în cinematografe exclusiv în versiune dublată. Dublajul în limba română nu este nici mai bun, dar nici mai prost decât în alte ocazii, cu laude în special pentru Radu Chirtan, interpretul plin de aplomb al replicilor lui Arlo. Micul actor reuşeşte să inspire neajutorarea lui Arlo, uimirea sa în faţa imensităţii lumii, dar şi emoţia prieteniei cu Ţâr (în original Spot), un "pui de om" cu comportament şi loialitate canine.
În povestea simplă se vede şi talentul Pixar de a sugera şi crea emoţie. Experienţele lui Arlo pot fi rezumate în câteva fraze, iar întâlnirile cu alţi semeni ai săi, dar şi cu diverse pericole nu au nimic neaşteptat din punct de vedere scenaristic. Cu toate acestea, goana lui Arlo într-un lan din care zboară licurici, lupta lui cu o furtună şi joaca alături de Ţâr oferă câteva dintre cele mai ataşante momente văzute anul acesta la cinema. Povestea lui Arlo e simplă, doar foarte sinceră şi reuşeşte să retrezească amintiri cu propriile provocări din copilăria spectatorilor. Iar celor mici le oferă o lecţie inteligentă despre cum îţi poţi înfrânge temerile. Filmul este şi o declaraţie de dragoste dedicată naturii, animatorii Pixari reuşind să aducă pe ecran peisaje superbe realizate în cel mai mic detaliu.
Bunul dinozaur este precedat la cinema de scurtmetrajul Sanjay's Super Team, povestea unui băieţel indian care ar prefera să se joace cu supereroul de jucărie preferat decât să-şi spună mantrele, alături de tatăl său, în faţa altarului cu zei induşi. Este un companion foarte nimerit pentru aventura lui Arlo, care află şi el că o activitate neplăcută se duce mai uşorla îndeplinire alături de cei dragi.
Părerea ta
Spune-ţi părerea