Criza financiară a lovit în 2008, aducând cu ea haos pe piețele mondiale, dificultăți economice și mult jargon impenetrabil. După ce Hollywoodul s-a obişnuit cu jargonul, filmele au început să curgă. Ieri Ieri s-a lansat în România nominalizatul la Oscar „Brokerii apocalipsei”, adaptare a lui Adam McKay după cartea lui Michael Lewis, care ne dirijează abil prin criză. Pentru cei care nu-şi dau seama cât de ofertant este subiectul, iată 10 filme care deschid calea favoritului la Oscar.
Inside Job: Adevărul despre criză (2010)
Documentarul laureat cu Oscar al lui Charles Ferguson începe cu un montaj de pe Wall Street, acoperit de melodia „Big Time” a lui Peter Gabriel. Pe măsură ce elicopterul filmează întreaga linie uluitoare a orizontului în Manhattan, Gabriel promite „Sunt pe drumul meu, eu mi-l fac”. După cum dezvăluie în curând acest documentar profund și înfricoșător, aproape toată lumea se îndrepta în direcția opusă. Pornind de pe Wall Street, Ferguson întoarce fiecare cărămidă a economiei americane în colaps economic și pune pe hartă preşedinţi de companii, politicieni și autorități de reglementare care au favorizat debandada. Furios, dar obiectiv, este aperitivul perfect pentru „Brokerii apocalipsei”.
A apărut la un an după Inside Job: Adevărul despre criză, iar dintre filme de lungmetraj care abordează criza financiară, cel al lui J.C. Chandor a fost de prim rang. Desfășurându-se într-o bancă anonimă, este ca un thriller conspirativ în care analistul Zachary Quinto găseşte o gaură neagră în bilanțul băncii – Christian Bale joacă un rol similar în „Brokerii apocalipsei” - înainte să fie chemat la etaj pentru a explica lucrurile pentru cei mari. Apoi CEO-ul vampiric jucat de Jeremy Irons vine cu elicopterul și totul se transformă în Titanic. Numai că, fiind pe Wall Street, femeile și copiii nu sunt salvaţi primii.
I.O.U.S.A. (2008)
Caracterizat ca „Un adevăr incomod”, dar cu munți de datorii în loc de gheaţă periculoasă, acest documentar a fost făcut înainte de criza financiară. Responsabil pentru această previziune cinematografică este regizorul Patrick Creadon, care îl filmează pe câninele de bază ex-guvernamental David Walker (un soi de Andy Garcia din „Afaceri interne”, dar cu doctorat în economie), care dezvăluie povara datoriei Americii folosind interviuri inteligente şi un vox populi pasional. La acea vreme, Walker părea o voce singuratică de avertizare. Acum? Arată ca un om demn de ascultat.
The Queen of Versailles (2012)
O scenă cheie în „Brokerii apocalipsei” îl arată pe managerul fondului de risc (Steve Carell) îndreptându-se spre Florida pentru a investiga starea precară a pieței imobiliare. Dacă ar fi condus un pic mai departe, ar fi zărit monstruozitatea ridicată de mogulul David Siegel pentru soția sa, Jackie. După modelul real al palatului de la Versailles, dar de prost gust, acest templu al excesului devine o ruină când criza bancară înghite averea lui Siegel. Documentarul lui Lauren Greenfield este sobru, o atenţionare care ne aminteşte din nou că în 2008, averea pe hârtie nu era o protecție împotriva sărăciei din viața reală.
Capitalismul: o poveste de dragoste (2009)
Michael Moore, crainicul Hollywoodului, a avut câtteva chestii nepoliticoase de spus şi despre criza din 2008. Şi-a pus nelipsita șapcă de baseball şi a făcut un turneu al Americii moderne explorând aspecte la care „Brokerii apocalipsei” nu reușesc să ajungă: proprietarii de case care le primesc înapoi, piloții de avion cu pensiil tăiate și limba în mod deliberat înşelătoare de pe Wall Street. Nu este întotdeauna subtil – o panoramă de la Bursa de Acţiuni din New York la cazinourile din Vegas şi economia lui Alan Greenspan – el toacă mărunt visul american cu un bisturiu. „În America, uneori e mai bine să lucrezi la Mickey D (McDonalds)”, concluzionează el sobru.
Moneyball: Arta de a învinge (2011)
Nu este un film financiar, desigur, dar cartea este scrisă de acelaşi Michael Lewis care a scris şi Brokerii apocalipsei şi oferă o analiză similară a numerelor și personalităților. Puțini pot demistifica și analiza astfel de idei complexe cum o face Lewis – aici e cu jucători de baseball, nu acţiuni la bursă – iar atunci când se implică scenaristul Aaron Sorkin, regizorul Bennett Miller și carisma lui Brad Pitt în rolul lui Billy Beane, rezultatul este teribil şi succesul garantat.
99 Homes (2015)
Deşi trecută cu vederea de Academie, performanța lui Michael Shannon în această dramă energică despre proprietate şi-ar fi meritat cu siguranţă locul la Oscar. Dacă, așa cum subliniază „Brokerii apocalipsei’, economia Statelor Unite se bazează pe piața imobiliară, Shannon este Terminatorul ei, cel care evacuează familiile din casele lor, cu toate scrupulele și grijile pe care le poate avea un T-1000 impasibil.
Client 9: The Rise And Fall Of Eliot Spitzer (2010)
Fostul guvernator al statului New York, Eliot Spitzer, un militant împotriva Wall Street, este de cealaltă parte a compasului moral în acest documentar al lui Alex Gibney. Datorită unor dovezi suspecte plasate despre înclinația lui Spitzer pentru prostituaate, acest erou unic de cruciadă s-a prăbușit în 2008. Desigur că mai-marii de pe Wall Street nu au fost zdrobiţi văzându-i căderea.
Fie că-l vezi înfricoșător, în sensul de „crainic al apocalipsei”, sau doar înfiorător ca pe cineva neinvitat la o partidă de poker aranjată, ex-ofiţerul LAPD Michael Ruppert are unele lucruri dureroase de spus despre viitorul capitalismului în acest documentar dintr-un singur cadru al regizorului independent Chris Smith. Interviurile, filmate pe parcursul a cinci zile, într-un depozit din LA, sunt ca o lecţie de economie de pe platoul de filmare al „Reservoir Dogs/Profesioniştii crimei”. Oh, și care sunt acele lucruri înfricoșătoare? Că noi toți ar trebui să începen pregătirea pentru un Armaghedon financiar. Chiar acum.
Hazardul moral/Too Big to Fail (2011)
Curtis Hanson a făcut acest film HBO de televiziune nominalizat la Emmy ca alternativă la toate acele știri TV deprimante despre șomaj și criza de locuințe. A fost o consolare rece pentru mulți. De la cel care a făcut LA Confidential, există o mulțime de Dudley Smith și nu destui Ed Exley când guvernul Statelor Unite și Wall Street încearcă să-şi salveze pielea colectivă timp de două luni în 2008.
Părerea ta
Spune-ţi părerea