Brian Cox despre Succession: „Totul e mereu surprinzător”

Trădările motivate de ambiția și lupta pentru controlul afacerilor din familia Roy au dus tensiunile la cote maxime. Ce va face mogulul Logan Roy Aflăm mai multe despre acest personaj chiar de la actorul care-l interpretează magistral - Brian Cox, într-un interviu publicat în exclusivitate în România.

Cum a fost să filmezi ultimul episod din sezonul al doilea, în care Logan Roy lasă de înțeles foarte clar că un sacrificiu „de sânge” e necesar pentru familie?

A fost grozav. A fost o scenă grozavă și a creat fundația pentru ce urma să se întâmple. Și, desigur, toate așteptările mele legate de ce urma să se întâmple - nu zic că nu s-au îndeplinit, dar totul a ieșit mult mai surprinzător decât ce îmi imaginasem. [Povestea] a mers pe o traiectorie pe care doar Jesse Armstrong putea să o ducă, o traiectorie foarte interesantă.

Așa că noul sezon a fost cu adevărat surprinzător în felul în care se dezvoltă poveștile. Jesse nu este linear - pare să fie, dar de fapt nu este. Se descurcă bine la povești tangențiale, dar în același timp nu pierde niciodată focusul central. Așa că asta e incitant la acest serial. Și, desigur, se întâmplă foarte multe lucruri - pe niciunul dintre ele nu le pot dezvălui! Dar, în continuare, acesta a rămas un serial uimitor.

În ultimul cadru cu chipul tău, de la finalul sezonului al doilea, Logan are ceva care seamănă cu un zâmbet în colțurile gurii lui atunci când îl aude pe Kendall făcând publice acuzațiile împotriva tatălui său. Oare acel moment înseamnă că Logan își zice: ăsta e băiatul meu, sunt mândru de el?

Într-o anumită măsură, da. Pentru că avusesem mai devreme discuția despre cum Kendall trebuie să fie un „asasin” - trebuie să învețe acest lucru. Dar trebuie să fie un asasin fără ca el să plătească prețul pentru asta. Trebuie să fie un asasin care ucide pur și simplu și nu se implică pe el prea mult. Deci cred că aceasta este diferența.

Deci, Logan e într-un fel mândru de efortul lui Kendall - bravo lui! Dar, de asemenea, cu propriul lui caracter, acest lucru va fi dificil. Pentru că, în mod fundamental, el nu este un asasin - își asumă această sarcină și o îndeplinește în mod conștiincios. Dar până la urmă, el este Kendall Roy, nu este Logan Roy.

Jesse Armstrong conduce o echipă de scenariști plină de persoane care rafinează scenariile în mod constant, chiar și în timp ce filmați. Și de asemenea îi lasă pe actori să încerce să spună replicile într-o largă gamă de moduri. Ca actor care a lucrat mult în teatru și a colaborat cu trupe de teatru, în ce fel te atrage acest proces de lucru?

Oh, iubesc modul în care lucrează Jesse. E unic și pur și simplu uimitor, doar și în felul în care înțelege propriul serial. Se îngrijorează dacă totul pare prea perfect! Nu îi face plăcere perfecțiunea, vrea să creeze mai multă dezordine! Filmam o scenă recent și a zis: ‘ah, e puțin prea perfect’. Și eu am răspuns: ‘păi, e vina ta, pentru că ești un scenarist prea bun! Trebuie să înveți să accepți faptul că ești un scenarist minunat și că intri în panică atunci când ai ceva care e prea perfect’. Scena despre care vorbesc era pur și simplu prea uimitor scrisă de către el.

Dar, iarăși, pentru că el este Jesse și are cea mai incredibilă modestie legată de felul în care lucrează, a cam intrat în panică! Și eu i-am spus atunci: ‘păi, puștiule, trebuie să înveți să trăiești cu asta, pentru că eu am 75 de ani și tu ai 50, și trebuie să trăiești cu ideea că ai talent. Ăsta este blestemul tău, dar și darul tău, așa că asta e!’

Chiar este pur și simplu fantastic. Și totul e mereu surprinzător. Și atât de omenesc - el chiar înțelege și nu judecă deloc personajele. Ar fi atât de ușor să luăm acest serial și să judecăm absolut totul, și să îl formulăm în anumite moduri. Dar el nu face acest lucru niciodată. E mereu surprinzător. Mereu merge pe traiectoria neașteptată. Pur și simplu ne oferă surprize constante.

În ceea ce privește colaborarea cu HBO, ce ați spune că face ca televiziunea lor să fie un bun „cămin” pentru acest tip de povești de proporții?

Cred că HBO este cel mai bun loc în care să duci un asemenea proiect. Când te uiți la un serial precum Urzeala tronurilor și vezi cum s-a dezvoltat acesta și ce show grozav a fost, și apoi ceva ca Mare of Easttown - îți dai seama: acesta este brandul HBO. Grija pentru serial și proiect este la un nivel uimitor, de la primul pas.

Unde se află Logan la începutul sezonului al treilea?

Există o nouă provocare. Există acest fiu uzurpator care încearcă să demonstreze ceva despre sine și Logan știe că băiatul urmează să fie rănit foarte mult, doar pentru că e un tip atât de complicat, tânărul Kendall. Și e un băiat atât de singuratic. Logan nu poate face nimic în această privință. Dar îl iubește oricum.

Ce l-am întrebat pe Jesse de la început este: ‘își iubește copiii?’ Și el mi-a spus: ‘Absolut, da, își iubește copiii’. Așa că, odată ce ai stabilit acest lucru, cât de mult înseamnă copiii lui pentru el, și cât de dezamăgitor devine totul, acesta e motorul care mișcă tot serialul: de fapt, noi nu vedem acest lucru niciodată, nu exprimă acest sentiment niciodată, dar îi iubește. Și aceea este sursa pentru toate acțiunile sale ulterioare.

Deci în acest sezon există provocări reale pentru faptul că își iubește copiii. Există un mic element tragic la această idee. E clasic - e o lucrare foarte similară cu operele lui William Shakespeare din acest punct de vedere.

Nimeni n-ar putea spune că vreuna dintre aceste persoane este foarte ușor de plăcut. Așa că de ce iubim un serial care are atât de multe personaje țepoase, cu spini?

Pentru că cred că ne aduce aminte cum se simte să fim în cel mai rău punct al vieților noastre. Sună multe alarme - și multe dintre ele întunecate - pentru mulți dintre noi. Dar acestea sunt aptitudinile lui Jesse, asta face Jesse de fapt: a atras oamenii la acest serial într-un mod sclipitor. Și oamenii sunt prinși acum, ca un pește - sunt blocați în cârlig. Sunt prinși în cârligul Succession și nu mai pot scăpa din această situație.

Înțeleg acest lucru, pentru că este genul ăla de serial. Și e plin de oameni absolut minunați, de sus până jos - nu doar actorii, ci și departamentul de costume, de machiaj, echipajul de la imagine - toți sunt cei mai buni din domeniu. Deci comunitatea noastră e destul de grozavă. Și acesta e show-ul.

O întrebare oarecum similară: e un show despre persoane care fac parte din acel 1% de cei mai bogați din lume. Și cu toate astea, putem empatiza cu personajele. Cum reușește să facă acest lucru?

Cred că asta se întâmplă pentru că noi, cu toții, avem ambiție. Câteodată este contracarată. Câteodată o îngropăm. Câteodată încercăm să îi dăm curs. Câteodată ne simțim rușinați de ea. Cred că vulnerabilitatea din Succession îi prinde pe oameni. Pentru că este vulnerabil în acel mod - limbajul folosit, abuzul… Câteodată chiar și eu întreb: ‘Oare chiar trebuie să spun replica asta?’