Astazi, de la 20.45, la Teatrul National din Cluj va fi proiectat in premiera la noi, Boogie - filmul romanesc de lungmetraj selectat la Cannes, in sectiunea Quinzaine des Realisateurs. Obligatoriu de vazut. Ce e de remarcat: jocul actorilor si modul in care ritmul filmului e o metafora a unei stari de spirit, pe care cei trei barbati (Boogie, jucat de Dragos Bucur, si Mimi Brabescu, Adrian Vancica - in rolurile prietenilor acestuia) o resimt, trecuti acum de prima tinerete, si impinsi spre o alta etapa a vietii lor, pentru care - se pare - inca nu sunt pregatiti.
Regizorul pare atat de implicat in poveste, incat nu se mai gandeste la publicul sau. Primele minute sunt anoste, un dialog banal, nu sesizam aparent niciun element care sa ne dea codul de lectura al acestui moment si importanta lui in economia ulterioara a filmului: pe o plaja, un barbat (Dragos Bucur) se joaca in nisip cu copilul sau. Construiesc un castel, sub privirile mamei (Anamaria Marinca).
Intelegem apoi ca acest moment introductiv, usor cam prelungit, a fost pregatirea pentru intelegerea starii personajelelor, si a suflului care ii anima: barbatul isi pierde la un moment dat rabdarea, lasandu-si copilul in spate, iar nevasta se impotriveste unui gest copilaresc si teribilist al sotului: acela de a intra in apa, care, de 1 mai, spune ea, e rece ca gheata. Filmul continua intr-o monotonie a intamplarilor, echivalent al pierderii efervescentei unei varste.
Bogdan Ciocazeanu/Boogie (Bucur) si Smaranda (Marinca) se intalnesc cu doi prietenei de liceu ai lui, jucati de Mimi Brabescu si Adrian Vancica. Cei trei barbati se hotarasc sa petreaca impreuna, ca "altadata", in vremea liceului, cand de 1 mai erau la mare, si se dedau petrecerilor bahico-sexuale. Flirtul, betia, luarile peste picior, "ca intre baieti", noaptea la hotel cu o prostituata, toate si-au pierdut din farmecul de altadata, cei trei tragand sa reitereze ceva ce nu mai poate fi la fel. Raman toti cu gustul amar a ceva pierdut pentru totdeauna.
