Meseria de jurnalist de film este o corvoada sau o placere in functie de calitatea filmului de vizionat. Ei bine, in cazul Baiatu' mamei/Mama's Boy, a fost un chin. 94 de minute de isterie, interpretari jalnice, glume plate (pe ecran) si aceleasi 94 de minute de foit, oftat, plans, planuri de reorientare profesionala (pe scaun). La astfel de filme, cronica ar trebui sa fie foarte scurta: "Nu va duceti! Stati acasa! Mergeti la orice alt film!" si cam atat... Dar sa vedem de ce...
In primul rand subiectul: un tip de 29 de ani (Jon Heder) se simte atat de bine in cuibul matern, incat refuza sa plece de acasa. Iar cand mama lui (Diane Keaton) isi gaseste un nou iubit (Jeff Daniels), puslamaua face tot posibilul sa-i desparta si sa-l alunge pe intrus. Cum? Cu farse de doi lei, comentarii rautacioase si fara miez, lovituri pe la spate si altercatii fizice de un prost gust greu imaginabil.
In al doilea rand Heder. Jon Heder n-a fost niciodata printre actorii mei preferati (a intrat cu greu si in categoria "suportabil") si nici filmele care l-au transformat intr-o mica senzatie la Hollywood nu exceleaza la capitolul calitate. Daca v-au placut la nebunie Napoleon Dynamite, School For Scoundrels/Clasa de tantalai si Blades of Glory/Taisuri pline de glorie, este o mica sansa sa va placa si Baiatu' mamei, cu lungile sale minute in care nu se intampla absolut nimic.
A treia catastrofa (de parca doua nu ar fi de ajuns, avand in vedere ca Heder apare in fiecare scena) care saboteaza filmul este Diane Keaton. Nu mai departe de acum cateva zile, Rupert Everett tuna si fulgera impotriva "legendelor de la Hollywood" (vezi aici stirea) si deplangea parodiile la care s-au lasat redusi Robert de Niro, Diane Keaton si Al Pacino in ultimii ani. Ei bine, cel putin in cazul lui Keaton observatiile actorului britanic (care, fie vorba intre noi, ar fi putut tare bine sa nu joace in infioratorul People/Petrecaretii, la loc de cinste pe lista mea de "esecuri" cinematografice de anul acesta) sunt extrem de corecte: femeia derapeaza copios si infipt, stergand din memorie repede si sigur filme precum Annie Hall sau Manhattan.
Restul distributiei (Jeff Daniels, Anna Faris) nu reusesc sa compenseze, finalul nu salveaza nimic (poate doar daca ar fi murit toti intr-un mod deosebit de sangeros), iar momentul revelatiei ("sunt baiat mare, ia s-o sterg de-acasa...") e... trist.
De nevazut.
Mai degraba mergeti aici sau categoric aici. Clar o sa fie mai bine.
