"Aveti o tara superba" - Interviu in exclusivitate cu Joe R. Lansdale

de Interviu realizat de Cristi Tane în 17 Oct 2003

Joe R. Lansdale este unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati scriitori americani ai momentului. Povestirile, nuvelele si romanele sale se vand ca painea calda, iar, ca o dovada a talentului sau extraordinar, premiile se inghesuie in vitrina texanului in varsta de 52 de ani. Cinci premii „Bram Stoker Horror Awards“, „British Fantasy Award“, „American Mystery Award“, “Horror Critics Award“, „International Crime Writer’s Award“, “Booklist Editor’s Award“ sunt doar cateva din onorurile cucerite de Lansdale de-a lungul carierei sale. Legaturile sale cu cinematografia nu sunt multe, dar sunt memorabile: cateva episoade, foarte apreciate, din seriile „Batman“ si „Superman“, dar, mai ales, filmul „Bubba Ho-tep“, bazat pe o carte a sa, film ce a fost lansat in SUA saptamana trecuta si este aclamat si laudat atat de critici, cat si de public.
Foarte amabil, Joe R. Lansdale a acceptat un interviu in exclusivitate pentru www.cinemagia.ro.

Cand ati inceput sa scrieti?

Am inceput sa scriu din momentul in care am descoperit creioanele si stilourile. Mi-a placut sa spun sau sa ascult povesti, si, de cand stiu sa citesc, consum cartile ca pe popcorn. Nu tin minte sa nu fi vrut vreodata sa scriu sau citesc. M-am nascut pentru asta.

Ce v-a atras in aceasta directie?

Tatal meu n-a stiut sa citeasca sau sa scrie. Nu facea decat sa rasfoiasca ziarul sau sa-si semneze numele. Mama avea educatie de 11 clase si ea m-a impins spre invatatura. De altfel ambii parinti au facut-o. Lor trebuie sa le multumesc.

Cum se impaca scrisul cu karate, pe care se stie ca il practicati?

De fapt nu e karate, ci Shen Chuan, o forma de arte martiale. A fost aproape la fel de important pentru mine ca si scrisul. Concentrare. Disciplina. Dedicatie. Economia miscarii. Confruntarea cu dezamagirile. Multe din conceptele si principiile si filozofiile Artelor Martiale m-au ajutat sa devin scriitor, si sa ma mentin scriitor.

Ce va pasioneaza mai mult, scrisul sau artele martiale?

Le ador pe amandoua, dar cred ca scrisul are un mic avantaj.

Numeroasele premii castigate de-a lungul anilor v-au influentat in vreun fel cariera?

Nu prea. Eu scriu intotdeauna ce vreau sa scriu. Singurul premiu care a avut un oarecare impact a fost Premiul Edgar. Acesta mi-a saltat oarecum cariera.

Spuneti-ne cate ceva despre Bubba Ho-tep, filmul bazat pe o carte a dvs. si care tocmai a fost lansat in SUA.

Bubba Ho-tep e bazat pe o nuvela a mea. Este o adaptare pura, cam 90 % din ce am intentionat. Imi place foarte mult. Bruce Campbell si Ossie Davis sunt fantastici. Don Coscarelli e un mare regizor, si ii admir dedicatia pentru ceea ce face. Sunt foarte multumit de poveste. Este despre Elvis, care nu a murit cu adevarat, ci traieste intr-un sanatoriu, alaturi de un negru care se crede JFK si spune ca a fost vopsit in negru ca deghizare. Mai adaugati o mumie egipteana in poveste, si aveti ingredientele unui film cam ciudat. Momentan a fost lansat pe un numar limitat de ecrane, dar va ajunge in curand si peste Ocean.

Ati scris vreodata scenarii?

Am scris patru, am vandut doua, dintre care unul a fost o rescriere pentru care am fost platit, iar celalalt, Dead in the West, a fost cumparat si pana la urma, poate, va iesi si un film din el. Pana acum nici unul din scenariile mele nu a fost filmat. Am mai scris cateva episoade din „Batman - The Animated Series“ si “Batman and Robin“, si am contribuit la “Superman“. E vorba, bineinteles, de seria animata. Mi-a placut la nebunie. Cred ca cele scrise pentru Batman au fost foarte bune. Mi-a placut enorm un episod numit „Perchance to Dream“. Unul a fost chiar cu Jonah Hex, un personaj din Vest pe care l-am folosit in mai multe scenarii de benzi desenate, ilustrate apoi de Tim Truman.

Ati fost vreodata pe platoul de filmare al unui film?

Da, am fost la mai multe filme. Favoritul meu e, fara indoiala, Bubba Ho-tep.

Ati fost vreodata in Romania?

Da, am fost, impreuna cu nevasta si fiica mea, am vizitat Romania in urma cu cativa ani. Am facut un tur istoric si literar al tarii, bazat pe viata lui Vlad Tepes si a lui Dracula, personajul inspirat de Vlad. A fost amuzant. Ce tara frumoasa aveti! Sper ca intr-o zi sa am ocazia sa revin.

V-a surprins ceva anume la tara noastra? V-a amuzat ceva?

Da. M-au surprins carutele ce pareau vechi de zeci de ani, trase de cai, dar cu pneuri noi-noute. Ah, si inca ceva: intr-o seara ma gandeam la romanul „Dracula“ si, cand am deschis geamul unui hotel din Transilvania, am auzit lupii urland in departare. Asta da mod de a aborda clientii turului Dracula! Sper ca lupii au fost bine platiti. In general, am descoperit o tara frumoasa, cu arhitectura interesanta, lume prietenoasa si sper ca Romania sa-si dea seama ce comoara istorica detine. Noi aici in SUA nu respectam istoria asa cum trebuie. Aveti o tara superba, pur si simplu superba.

Umbla vorba ca, dupa prabusirea navetei Columbia, ati gasit in curtea casei dvs. din Texas o bucata din nava. E adevarat?

Da, nevasta mea a gasit-o. Nu era foarte mare, dar, cam o luna mai tarziu, a mai gasit cateva si le-am predat autoritatilor. Cred ca padurile din zona estica a Texasului sunt pline de asa ceva. Explozia aproape ne-a dat jos din pat, si zgomotul a fost infernal. A durat suficient de mult cat eu sa dau fuga in curte si sa ma uit la cerul perfect senin. Nu stiam ce se intamplase, am aflat dupa vreo ora.

Ce planuri de viitor aveti?

Planurile mele sunt simple. Sa scriu in continuare.