Scenariul primului film al seriei Big Trip a fost semnat de Billy Frolick (Madagascar) împreună cu Rovenskiy, iar următoarele au continuat să plece de la aceeași premiză: barza încurcă puii diferitelor animale și un grup diversificat de creaturi trebuie să rezolve problema. Dacă Natalya Nilova a co-regizat celelalte două animații din seria privită de critici și spectatori deopotrivă ca mediocră, de data aceasta există un singur cineast la cârmă, iar scenariul este scris în colaborare cu debutanta Natalya Dobrovolskaya. Fac aceste schimbări vreo diferență în ce privește calitatea?
Aventură în natură: Marea întrecere reunește personajele vechi, cu tipologii variate: ursulețul panda jucăuș, acum aflat la maturitate, lupul fricos care ajunge să își înfrângă anxietatea, ursul grizzly neîndemânatic, cu o ursoaică și doi puiuți acasă, pelicanul înțelept ce cunoaște multe informații mulțumită călătoriilor lui și iepurele descurcăreț ce conduce un dirijabil. Intriga narațiunii este din nou căutarea puiului pierdut, al treilea din familia lui Mik-Mik, însă de data aceasta responsabili de încurcătură sunt pitonul malefic și cei doi vulturi tată-fiu, care vor să pedepsească... fericirea familiei? Șarpele e supărat că a fost făcut zmeu și trimis departe, dar nu prea am înțeles motivația păsărilor de pradă. Poate se leagă de celelalte filme? Cert este că nu le voi viziona ca să primesc răspunsul la această întrebare.
Deși unele replici sunt amuzante într-un mod original, iar stilul animației pare să fie mai evoluat decât în filmele precedente, povestea nu iese în evidență. Excursia prietenilor în jurul lumii și interacțiunea lor cu diferite specii de animale poate trece drept o lecție de geografie și zoologie pentru copiii mici, iar unele scene au potențial de satiră, precum cea în care un personaj susține că Pământul e plat și maimuțele aplaudă, însă filmul eșuează în a fi câtuși de puțin memorabil pe orice plan.
Multe elemente din Aventură în natură: Marea întrecere sunt izbitor de asemănătoare cu cele din alte filme de animație lansate în ultima perioadă. Estetica chinezească poate fi regăsită și în Un panda în Africa sau Puișorii: Marea evadare, la fel și premiza de a salva pe cineva din celălalt capăt al lumii – în primul o prietenă dragon, în al doilea chiar puișorii unei familii regale. Tot mai multe animații par să sufere de lipsă de imaginație, reiterând aceleași vechi povești sub diverse forme, fără să ajungă la nivelul unor predecesori ca Kung Fu Panda. Soundtrack-ul rock, cu melodii precum El cóndor pasa (If I Could), semnată de Simon & Garfunkel, ridică nivelul de calitate, dar și această manevră contribuie la lipsa de autenticitate a produsului final.
În concluzie, producția rusească nu debordează de originalitate – nu se distinge prea mult nici măcar față de celelalte filme din serie. Însă nici nu plictisește la fel ca alte animații recente – da, se poate mai rău. E un fel de ciorbă reîncălzită care poate satisface copiii în lipsa unui conținut mai calitativ, dar nu va fi cea mai nutritivă masă.
