Poker este complet dezarmant. Jurnalistul de film doritor să-i spună cititorului său de ce să se ducă la film şi nu de ce să NU se ducă îşi epuizează instantaneu posibilităţile şi, cu indiferenţa celui care a mai suportat vome la viaţa lui, decretează: Poker e o vomă. Nici măcar una mai greu de înghiţit decât altele.
Această aşa-zisă "radiografie" a societăţii româneşti şi a colcăitoarei ei faune de mafioţi, politicieni corupţi şi doctori obsedaţi de mită invită mai degrabă la uitare (refulare?). Nici măcar un scurt sinopsis nu merită să notăm mai jos, din simplul motiv că în film nu se petrece nimic notabil. Mai bine ieşi de la Poker şi intră alături, la Eu când vreau să fluier, fluier, dacă nu l-ai văzut deja. Acolo chiar ai ce vedea.
Netemător că până şi celui mai talentat dintre actori îi e greu să "recite" glume proaste astfel încât să dea bine pe ecran, Nicolaescu filmează gros şi adesea mult mai de aproape decât ar trebui. Oricât ţi-ai dori, este imposibil să ratezi replicile forţate, gesturile largi, teatrale, zâmbetele nenaturale şi strâmbăturile exagerate ale lui Horaţiu Mălăele, Valentin Teodosiu şi Vladimir Găitan, într-unul din cele mai triste cazuri de prostituţie cinematografică pe care sperăm să nu-l vezi la cinema. După fiecare replică "ucigătoare" se fac pauze ca în sitcomuri, ca să aibă "lumea" timp să râdă. Numai că "lumea" nu râde, ci se miră...
Ieşi din sala de cinema întrebându-te cum a fost posibil să se facă acest film. Speră Nicolaescu să salveze cinematograful românesc cu fenomenalul succes de casă Poker? Se înşală, pentru că Poker este atât de gros, încât după primul weekend de rulare i se va duce vestea şi nu-l va mai vedea nimeni. Ţâţele siliconate ale lui Jojo pot fi văzute şi în Playboy (sau în galeria acestui articol, ca să nu mai faci niciun efort), iar Poker va deveni ceea ce merită să fie: un eşec urât şi fals, făcut într-o să sperăm ultimă zvâcnire a unui regizor care, împotriva raţiunii (a sa şi-a uimitor de multora!) i se permite sau chiar este încurajat să mai muncească.
Reuşeşti să uiţi repede Poker, aşa cum uiţi un câine plouat care se uşurează în mijlocul intersecţiei şi te obligă să-i acorzi o unică privire. Dar ţi-e mult mai greu să înţelegi (şi implicit să uiţi) cum este posibil ca un astfel de film să primească banii statului pentru a fi realizat! Dacă te chinuie "talentul", te duci acasă şi ţi-l exhibi insistent, pentru propria-ţi satisfacţie. Nu-ţi permiţi să ceri bani pentru a o face şi, la fel de important, nu-ţi permiţi să mai ceri o dată bani după ce ai comis-o. Singura şansă ca asemenea erori să dispară este ca ele să fie sabotate: crede-ne că Poker NU merită şi NU te duce la cinema. Sau, dacă nu ne crezi pe noi, aşteaptă să vezi că nu le-a plăcut prietenilor şi, din nou, NU te duce la cinema.
Poker nu este un film de public. Este o înjghebare de replici şi de intrigi, de zbierăte, platitudini şi stupizenii printre care se strecoară, cu rang de vedetă sau vârf de pluton, două-trei întorsături de frază inteligente (aia cu schimbul de casete e chiar bună, o poţi vedea în trailer, unde întrevezi şi celălalt punct de atracţie al filmului, duo-ul mamar al lui Jojo). Dacă râzi când ţi se arată un creion, râzi şi la acest film trist. Nu crezi nicio clipă ce se întâmplă, iar rădăcinile teatrale ale ultimei incontinenţe a lui Nicolaescu sunt atât de evidente, încât până şi cel mai nefericit sitcom se simte Unora le place jazz-ul prin comparaţie.
Dacă aş fi la fel de trivial ca de-alde Viţelaru, Pangică şi Vrăbete, aş spune că Poker nu merită decât un scuipat. Greşit, nu merită decât o mare indiferenţă. Iar lui Nicolaescu, care face pe 13 aprilie 80 de ani, Poker nu ne lasă să-i urăm la mulţi ani.
Părerea ta
Spune-ţi părereaDe data asta, m-ai întrecut la asprime (si-ti dau dreptate); eu am fost mai metodic...:
"Poker"...? Mai bine zis, "Popa-Prostu'"!
Să dai cu popcornu-n ecran
Cazurile de impostură şi răsturnare a valorilor atât de flagrante ca acest produs ieftin de consum numit "Poker" n-au fost niciodată prea surprinzătoare, şi nu merită să ne ambalăm prea mult, fiind lesne de înţeles că-n veci nu le vom putea stârpi în totalitate. Păstrându-ne în limite rezonabile, e firesc să adoptăm o atitudine critică severă, vizând mai ales informarea şi educarea publicului spre a le reduce pe cât posibil, în timp, impactul. Întotdeauna vor exista kitschuri şi tiribombe, răpiri din serai şi motocei tricotaţi la cheile dulapului, manele şi câte-o gheară la degetul mic. Important e să stea la locul lor, în bâlciuri de vară şi garsoniere din Rahova, nu în instituţii culturale şi saloane de oameni educaţi.
Am disecat relativ amăunţit textul lui Adrian Lustig, relevându-i colecţia de platitudini, clişee, caricaturi grosiere şi poante rudimentare, toate deghizate într-o pretinsă satiră social-politică, şi beneficiind în montarea de la Teatrul de Comedie de şansa nemeritată a unui trio actoricesc de zile mari, valorificat şi de talentul lui Tocilescu (cel puţin, până n-o lua razna cu binecunoscutele lui excese, cum era inevitabil să facă şi aici, pe alocuri). Era funest de previzibil ca alcătuirea să-şi scurme drum şi spre marele ecran, inclusiv bazându-se pe puzderia de cronicuţe mega-elogioase presărate cu mari sacrificii prin presă. Întâlnirea cu Mediapro şi cu Sergiu Nicolaescu era şi ea în ordinea lucrurilor - ceea ce ne scuteşte de nevoia altor prelungiri introductive, permiţându-ne să intrăm direct în substanţa analizei.
Vizibil dezorientat în raport cu profesiunea dramaturgiei de film, cum dealtfel s-a dovedit şi scriind precedentul "Nunta mută" (pe care, din fericire, l-a salvat în mare parte contribuţia lui Horaţiu Mălăele, periind scriptul de multe îngroşări şi excrescenţe livreşti, iar pe cele mai greu eradicabile legitimându-le prin adoptarea unei viziuni teatrale deliberate şi în mare parte izbutite), Lustig s-a prăbuşit din start într-una dintre cele mai proaste opţiuni. În principiu, o piesă ca a lui s-ar fi putut ecraniza fie sub forma unui kammerspiel compact şi intens (cum a făcut în cheie dramatică Sidney Lumet, în "Twelve Angry Men", sau în registru comic Billy Wilder, cu "Front Page"), fie aplicând formula standard a rescrierii complete, ordonând materialul teatral conform paradigmelor cinematografie, cu mobilitatea, diversitatea şi dinamismul proprii îndeobşte filmelor (ca în capodopera mihalkoviană "Piesă neterminată pentru pianină mecanică", sau sprinţara "Noapte furtunoasă" a lui Jean Georgescu). Evident, veleitarul nostru scenarist a ales formula cea mai primitivă şi păguboasă: a păstrat virtualmente neschimbată trama piesei (patru personaje într-o unitate de timp, spaţiu şi acţiune), atârnându-i însă de varii părţi ale trupului tot felul de tinichele, brizbizuri şi zorzoane despre care credea el că ar face din teatru film.Bunăoară, începutul: un rezumat biografic în salturi, cu cei trei amici întâlnindu-se mereu în aceeaşi formulă pokeristică, în copilărie, adolescenţă, la revoluţie şi oarecând prin perioada de tranziţie... Secvencioarele nu aduc absolut nimic în plus, nu duc povestea înainte, nu completează personajele, nu întregesc vreo panoramă peste timp - nu fac decât să mimeze poncif un fel de "umanizare" siropoasă prin rapelul la variile vârste ale (mai mult sau mai puţin) neprihănirii.
Sau, mai încolo: se-nfig în poveste, ca musca-n zer, fel de fel de subploturi inutile, dar tâmpite - chestia cu operaţia estetică a interlopului Agârbiceanu căruia i se aplică mutra lui Jean Constantin himself, sau aiureala cu azilul de babe, scornită numai de-amoru' avutului unei aluzii explicite la Mătuşa Tamara a lui Bonbonel Năstase; pe lângă astea, unele momente care iniţial se petreceau în spaţiul scenic sau erau comunicate verbal, acum sunt trambalate prin alte locuri sau filmate vizual (la Senat, la Zoo, la spital...). Nu-mi fac nici un fel de ilustig... ăsta, iluzii că micul textier va conştientiza vreodată faptul că scenariile de film nu se scriu lăutăreşte, iar treaba asta şi cu cinematografia sunt două lucruri foarte grele - dar sunt convins că demascarea acestor gugumănii amatoriceşti le va fi de folos măcar unor tineri reprezentanţi ai şcolii noastre de scenaristică ce-n ultimii ani se tot screme să se procreeze.
Trecem acum la regie şi avem plăcuta surpriză de a vedea că năzuroasa sinusoidă a apetenţelor nicolaesciene din ultimele decenii parcurge aici o curbă relativ ascendentă. Discursul şi viziunea sa pokeristă nu mai sunt chiar atât de iremediabil împrăştiate şi insuportabil de privit ca-n "15", "Supavieţuitorul" sau "Carol I". Desigur, un merit îi revine şi lui Viorel Sergovici, un operator care, spre deosebire de alţii din anturaj, pare capabil să înveţe din propriile greşeli, reuşind de astă dată o imagine îngrijită, destul de expresivă, capabilă să sugereze un nivel acceptabil de profesionalism. Pe de altă parte, cei trei protagonişti (aproape aceiaşi de pe scenă - cu excepţia înlocuirii lui George Mihăiţă cu Horaţiu Mălăele, greu explicabilă dar nu regretabilă, amândoi fiind la fel de buni) iau pur şi simplu filmul în cârcă şi fug ca vântul. Cum îmi spuneau Val Teodosiu şi Duţu Găitan în interviurile conexe acestei analize, un rol important, dar şi complex, l-a avut moştenirea celor aproape şase ani în repretoriul Teatrului de Comedie. În sens pozitiv, personajele erau deja crescute, consolidate, bine cunoscute de interpreţi, cu interacţiunile aşezate şi coerente, şi cu cheile interpretative bine definite. În sens nu neapărat negativ, dar oricum mai problematic, survine sarcina pe cât de provocatoare, pe atât de ingrată uneori, a transferului stilistic de la scenă la ecran (descris de cei doi, cu lux de amănunte relevante, în aceleaşi interviuri - pentru cititorii interesaţi de mecanismele meseriei). Rezultatul este de asemenea dual: exclusiv prin harul celor trei interpreţi, trioul Claudiu/Horia/Titel are viaţă, osatură, "carne" cum se spune în sânul breslei; totodată, însă, "pielea" (citeşte: exteriorul) cam scârţâie. Tributar elementelor stilistice desuete, la modă cu zeci de ani în urmă, Sergiu nu se poate abţine să spargă curgerea firească a secvenţelor cu tot felul de cadre strânse (prim-planuri şi grosplanuri) ostentative, forţate, deformate fizionomic prin încruntături şi strâmbături, ba chiar şi rupte complet din cheia de lumină (bilă neagră pentru Sergovici). Nu lipsesc nici bâlbele de racord grave - câte anume, nu ştiu, că de la un moment dar m-am obişnuit cu ele şi am uitat să mai număr relaţiile bramburite ale direcţiilor de privire.
Nu putem trece nici peste modul mizerabil de a folosi o serie de actori buni, sau chiar mari, în rolişoare de trei lulele. Da, e şi asta o practică - dar se face cu cap, nu cu curu'! Să-l pui pe Fernandel în rol de birjar al lui David Niven, într-un singur cadru, poate avea scânteie, când îi dai măcar o replică spirituală. Dar să-l plimbi pe un actor de talia lui Mircea Diaconu prin tot filmul, numai prin planul trei, filmat la nimereală printe alţii ca un biet figurant cu contract de rol episodic, şi din când în când să-i mai trânteşti şi câte-un plan-mediu anost sau câte-o replicuţă plată şi inutilă, e tembelism curat. La fel păţesc şi Nae Lăzărescu, şi Ion Riţiu - apropo, aici, altă gafă: în piesă, Marcel era "personajul absent", al patrulea amic şi pokerist, mereu aşteptat, mereu pomenit, mereu în întârziere, şi până la urmă rămas nevăzut (ba mai mult, devenit cheiţă a finalului mecanic, când şi-o revendică pe Monica, ba chiar înjgheabă şi o revoluţie în direct, în "Democratistan"); de bine, de rău, era o reluare formulaică, fără sare şi piper dar măcar corectă, a reţetei de personaj caracterizat prin lipsă. Fireşte, Sergiu n-are linişte până n-o rasoleşte şi pe asta: aici, Marcel apare la vedere - dar... numai în protezele prologului: copil, adolescent, tânăr... Pe urmă, la fel ca la teatru, nu mai apare. Adio, sugestie de personaj, welcome, dat cu mucii-n fasole!
În rest, Sandu Bindea, Vasile Muraru şi George Alexandru au momenţelele lor. Apropo de Jojo nu sunt multe de spus, fata nu joacă deloc rău, dar e silită să se prostească asemenea omoloagei ei de pe scenă, cu acele detestabile clişee verbale ale basarabencelor de operetă - chestie pe cât de neadevărată, pe atât de răsuflată (dar, de... unde-i Lustig, nu-i tocmeală! E "negociere"!) Cele câteva cadre nud sunt normale în context, iar tapajul făcut pe marginea lor e strict product-placement şi nimic mai mult.
Jean Constantin e pur şi simplu batjocorit, umflat cu pompa într-un rol fără rost şi fără haz, care nu duce nicăieri. Ca să fie totul clar, la început, când el şi un bărbat travestit grosolan în femeie se urcă-n maşină la aeroport, trotuarul e plin de nişte unii care se uită - şi nici acum nu ştiu ce-i cu ei: erau figuranţi instruiţi să stea de lemn-Tănase, sau trecători nevinovaţi căscând gura la filmare, pe care-i uitase Dumnezeu în cadru?
În fine, asta ar fi cum ar mai fi, însă principala cădere a filmului se revendică de la totala inapetenţă a lui Sergiu Nicolaescu pentru comedie. Cu ani în urmă, celebrul "Nea Mărin Miliardar" îi reuşise (doar la nivelul imensului succes de public, desigur, ca film fiind în fond foarte slab), numai fiindcă pe-atunci Sergiu încă mai ştia să copieze cu o relativă vioiciune - iscusinţă pe care şi-a pierdut-o de mult, din păcate (sau, mai degrabă, din fericire). La vechile lui filme, ce-i drept, se mai şi râdea (motivat). La cele din ultimii zece ani, se râde şi mai bine (de regulă, acolo unde intenţiile erau serioase, grave, solemne, dramatice sau chiar tragice). La "Poker" nu se râde. Deloc. Nu are pic de haz autentic. Bruma de umor preluată din piesuleaţă, şi dealtminteri valorificată robust de actori, păstrează gustul sălciu al moştenirii lustigiene şi e tocită cu atât mai mult de oboseala regiei. Ba mai rău, acolo unde Sergiu încearcă să comicărească din proprie iniţiativă, o dă în bară atât de lamentabil, încât îţi vine să dai cu popcornu-n ecran - de exemplu, secvenţa de o cretinătate oribilă când biata Alexadrina Halic e pusă să zburde fără nici un Dumnezeu cu scuteraşul printre mafioţi înarmaţi, sau oroarea de la căminul de bătrâni, în timpul căreia m-am pomenit crucindu-mă apăsat şi insistent (un fel de echivalent al răgetului de draci pe care mi-l smulsese cândva Papagalul lui Moţiu, în "Carol I", anul trecut). La fel de cubâtanbaltistic nimeresc şi numeroasele fitile simpliste şi copilăreşti, de tip "almanahe", "acum avem mai mulţi regizori, de când toţi regizorii ştiu să monteze", "dau eu două milioane, tu două milioane, C.N.C.-ul paişpe milioane" - tot e bine măcar, că Sergiu face mişto chiar de fraudele, şpăgile şi traficul de influenţă care-i serveşte lui însuşi drept perfuzie, în ultima vreme. Alt busuioc parţial dres e finalul: pe scenă, Titel o împuşca pe Monica, sub pretextul că "ştie prea multe", şi cu motivul real de a ne arăta că "toţi e hoţi şi creminali" (vezi cronica spectacolului, pentru mai multe detalii contextuale). Aici, ce să vezi! Peste un minut, fata ţup în două - avea vestă antiglonţ! De ce? De-aia, c-aşa vrea muşchii lui Sergiu, sau ai lui Lustig, sau ai Luzărului care-o mai fi stropşit şi finalul ăsta; nu se justifică nimic de nimic de nici o culoare. Da' las' că-i bine! Las' că-i bine, că-n pesă împuşcarea aia pe bune era patetică şi înfierândă-cu-mânie-proletară şi deşt-băgat-în-ochi. Aici, încaltea, vesta de kelvar coboară totul înapoi în derizoriul care l-a zămislit. La acelaşi nivel, fără a avea vreo valoare intrinsecă reală, şi privindu-le strict conjunctural, sunt de remarcat şi cele câteva autoironii - cadrul-document cu el însuşi dându-se rotund la Revoluţie, sau citatele la mişto din "Cu mâinile curate" şi "Mihai Viteazul". Adevărul e că Sergiu Nicolaescu a fost întotdeauna atât un referenţial, cât şi un autoreferenţial - ceea ce mă obligă şi pe mine la sinceritate: ideea cu "Popa-Prostu'" din titlu îi aparţine lui Emilian Floareş. Eu doar i-am furat-o, ca un porc de câine neruşinat.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
8 aprilie, 2010, 12:30-15:15
Bucureşti, România
No şi acum îl aştept la Constanţa...
Ştefane afirmaţia cum că "Poker" nu te lasă să-i urezi "La mulţi ani" lui Sergiu Nicolaescu este strict măsura educaţiei pe care-ai primit-o, deci fă bine şi şterge tâmpenia asta, te rog.
Vorbim după vizionare.
In orice caz, niciodata nu mi-a placut Sergiu Nicolaescu dar dupa doua recenzii din astea... in locul lui, mi-as gasi un loc caldut si intunecat si m-as retrage gently into the good night.
simplu :Poker este un film slab pardon extrem de slab.
nu sa-l compari cu o VOMA SI UN SCUIPAT..
totusi daca tu folosesti limbaj a la un tzigan mai ai pretentia ca userii cinemagia sa vorbeasca civilizat
Au fost filme si mai proaste si parca nu ai fost asa DEZGUSTATOR.
am folosit acest cuvant pt ca cronica ta ma face sa nu imi mai mananc sandwichul pe care il am acum in mana de GREATA care mi-a provocat-o tu .
Recenzia aceasta m-a facut sa ridic din spranceana si cred ca voi vedea filmul, doar pt a-mi satisface curiozitatea.
E un articol zero, cu subiectivism din plin si cu o foarte slaba nota de razvratire impotriva sistemului, a coruptiei inradacinate a neamului nostru care se extrapoleaza pe mediul cinematic.
Tot respectul pentru pozitia pe care o iei, Stefan, dar articolul tau pare mai mult un atac personal, mai ales pentru ca ajungi sa critici regizorul, si nu te rezumi la a enumera lucrurile care tie ti se par din start gresite. Sunt de acord cu tine in majoritatea lucrurilor pe care le-ai spus despre acest film (poate cu jumatate de gura legat de nuditate si de pauzele de aplauze), dar atitudinea ta pe mine personal ma face sa plasez putin mai sus acest film decat l-as fi plasat inainte. numai bine
Trebuie sa fii tare mandru de tine ;).
Merg sa il vad. ;-)
Asa este, dl. Sergiu Nicolaescu nu mai poate face filme, a cazut intr-o etapa a vietii sale profesionale in care pur si simplu nu mai reuseste sa creeze nimic de valoare si trist este ca nu renunta ori nu vine cu un film care sa ne faca sa aplaudam pana ni se inrosesc palmele, insa fata de alti regizori este singurul care incearca sa faca filme cu subiect (Oglinda, Tringhiul mortii, Carol 1, 15), nu cu baietasi de cartier si alte tampenii. Dupa '90 cred ca doar "O vara de neuitat", "Filantropica", "Restul e tacere" sunt filme demne de asezat in raft, restul nu merita mentionate caci pacatuiesc in ceea ce priveste calitatea textului, a imaginii sau a jocului actorilor (sa nu mai vorbim de vulgaritate si nuditate gratuita).
Inainte de a arunca cu pietre in Nicolaescu sa spunem astfel: "Domnule Nicolaescu, multumim pentru Mihai Viteazu', pentru seria Comisarul Miclovan/Moldovan, pentru Osanda si Ciuleandra, pentru Atunci i-am condamnat pe toti la moarte si Nea Marin Miliardar, insa acum retrageti-va ori veniti cu un film care sa ne faca sa aplaudam cu toata inima!"
PS. La multi ani anticipat, dle. Nicolaescu!
Sau daca vreti, filmul oglindeste realitatile de voma specifice romanesti, cum preferati sa fie filmul despre voma? Voma? Voma? Voma?
Tot nu inteleg termenul de voma...
O fi jurnalistic si nu stim noi...
RUSINE BA TARANE
FELICITARI!!!!!!!!!
Sa nu va uitati la 'cand vreau sa fluier...' , pai daca, chiar vrei sa fluieri , fluieri, nu dai 14 lei sa stai 2 ore la cinematograf sa vezi cum fluiera unu. Fluiera !
dar sergiu a facut filmu pentru alt target.. pentru heterosexuali nu pentru STEFAN DOBROIU-u nerd-ul de cartier care e foarte bazat in spatele tastaturii..
Te rog sa modifici domeniul in onanism.ro
Va rog sa intelegeti mesajul meu pentru a nu cadea si in alte cazuri in aceeasi capcana. Merita impartit mesajul daca va este de folos!
Ma refer la limbajul pe alocuri neadecvat intr-adevar.
Se puteau folosi in loc de anumite cuvinte cu totul si cu totul altele.
cine a zis ca el este un regizor bun? dar actor? in afara de vocea lui alt talent nu are.
faptul ca am trait in comunism si altceva nu aveam ce sa vdm e partea a2a. asta e singurul motiv pt care el este "star" in romania :)
Daca sunt asa indrazneti de ce nu se inscriu in clubCinemagia si sa faca asa comentariile.
Culmea se mai inscriu si sub numele celui care a scris articolul.
Vb lui Caragiale "o dam anonima", caracteristic romanesc
Umpleti salile ca sa se mai faca filme din astea si sa le umpleti din nou. Scopul articolului este clar: nu le dati bani, fratilor, nu fiti fraieri ca o sa va para rau.
Dar, de, e complicat cand tragi de lat ca sa nu cada catarul in prapastie dar el tot se duce... ca e catar. Aaa, si pentru cei care sustin ca articolul e plin de mizerii am acelasi indemn: vedeti filmul si reveniti. O sa va simtit insultati si improscati, garantez.
Am mers si am vazut ceea ce am dorit eu, sa-mi formez parerea personala asupra unui film.
Am citit articolele, cronicile informativ sa vad pareri.
Nici acest articol nu ma va influenta in nici un sens, in vizionarea acestui film.
( a propos de ce a scris"office20ro")
O cronica a unui film se face intr-un limbaj profesionist adecvat, indiferent daca mesajul este "+" sau "-".
Da fiecare spune exact ce crede despre film, si o face intr-un limbaj ADECVAT, NORMAL, , mai ales un redactor !!!
Revista on line exista sa face educatie cinematografica de calitate , sa fie formator de opinii civilizate, altfel nu mai este nevoie de ea....
Vb.unui cinefil de sus, ar fi cazul sa "raportam abuz" si noi cititorii pt. limbajul de cartier periferic, folosit!!!!
Marea greseala a acestui articol este ca-i lipseste declararea motivului. Nici eu nu sunt de acord cu maniera de prezentare, insa sunt solidar in pareri. Cine stie ?!
Poate ca autorul s-a saturat sa tot vada regizori tineri alungati din bransa in favoarea lui Nicolaescu.
Poate ca s-a saturat sa tot vada fondurile CNC aruncate pe filmele lui Nicolaescu, cand Cristi Puiu batea la usa cu filmul Marfa si Banii si era refuzat batjocoritor.
Poate Porumboiu, fara fonduri suplimentare, nu ar fi reusit sa faca niciodata A fost sau n-a fost, dar Nicolaescu a reusit Triunghiul Mortii, Orient Express, Supravietuitorul, Carol I.
Si lista poate continua.
Din pacate Sergiu Nicolaescu nu se mai identifica cu persoana, ci cu un simbol. Pentru unii unul pozitiv, in mare pentru realizarile din perioada comunista. Pentru altii e considerat o buruiana de care nu pot creste restul florilor. Poate in articol era mare nevoie sa se vorbeasca despre asta, inainte de a imprastia insulte mai aprig decat Orga lui Stalin.
Sper ca acest articol sa nu fi fost o incercare disperata de a aduna vizitatori, cu toate ca miroase de la o posta, ci doar o izbucnire razbunatoare necontrolata.
PS: Pentru acesti comentatori de o zi, v-as intreba: unde erati pe pagina - Asfalt Tango, Dolce far niente, Trenul vietii, Occident, Moartea domnului Lazarescu, C.D. - Nesfarsit ?
Unde erai tu - ar fi interesant de aflat?! :P
PS: dacă ai fi citit mai atent ai fi constat că majoritatea celor care au postat aici au acuzat exprimarea, nicidecum nu au ridicat filmul/ regizorul în slăvi, şi asta n-are absolut nicio legătură cu spiritul de solidaritate (LOL!) ci ţine în primul rând de educaţie.
Când scrii (vorbeşti) în public, maniera în care-ţi captezi auditoriul are rol important îi înţelegerea şi acceptarea ulterioară a mesajului. Etc. Acest articol este în opinia mea - în primul rând - o insultă adusă cititorului, mă rog asta dacă ele are fericirea de a nu se fi născut şi crescut în Ferentari; nu trebuie contestat că pentru unii dintre noi şi acela este un mod de viaţă. :D
PS: eu eram bine - merci, multumesc!
Iar pitbull ala, dupa nickname ,poza de la avatar si articol lung , boring si incoerent cred ca este colegul de clasa a lui nea stefan asta:))))
sunt insa de acord cu un singur lucru din acest articol:" ASA NU!"
ps:nu va mai coborati sa ii atribuiti termeni " critic de film" sau jurnalist lui nea stefan.limbajut vulgar pana la aroganta intr-o formulare subiectiva nu este congruent cu sfera acestor termeni.
citam dintr-un "mare clasic in viata": "VOMA":)))))
si da, cu exceptia lui malaele si a lui jojo totul mi se pare trist.
si totusi nea stefane.... ai picat la vre-un casting pt figuratie speciala la nea sergiu?:)))doar asa iti putem intelege frustrarea necenzurata:)))
Orice film romanesc ca o asa distributie nu poate fi decat un succes.
Hai sa nu-i bagam in seama pe toti frustratii si sa ne convingem singuri. Bravo, pentru faptul ca nu ruleaza in cinema urile din mall uri .... sunt mult prea scumpe pt omul de rand care ar vedea un film bun.
ps. Jojo e o frumoasa si ca peste tot in lume femeile sunt bagate in fatza cand e vorba de promovarea unui film .Are un corp de femeie care face sport si care are grija de trupul ei. Bravo!!!!!!!!!!!!
ce imagine, apropo!
voi vedea filmul......
daca nu esti in stare sa faci asta atunci numai comenta TU, criticule de film care nu sti decat sa descarci ” dupa net” . intai cumpara un bilet,vezi filmul si dupa aia ai dreptul sa comentezi pana atunci nu te mai osteni si daca tot o faci incearca sa fi civilizat si vorbeste si tu frumos.
problema ta e alta ca ai bani sa iti iei haine de firma ( fake-uri din europa de la chinezi sau de la hotii din obor) dar pentru un CD/DVD/BILET nu gasesti...te invit sa TACI
ne plangem ca tara noastra e vai de capul ei oare de ce???
la noi trebuie sa vina oficiali europeni sa ne spuna ca vrem noi,romanii vrem sa castigam bani stand acasa . cred ca visul american ne-a cam imbolnavit.
Incearca sa apreciezi ce ai si daca ai o idee de imbunatatire spune-o daca nu mai bine TACI
am o propunere pentru moderatori ... sa blocheze comentariile fara sens sau cel putin sa ne dea noua , celorlalti utilizatori si cititori sa votam +/- si dupa aceea sa decida.
partidul..te vrea...tuns...
nu e ok deloc... cat despre film... 10/10 mai ales faza de la revolutie .."ia un pulover pe tine..." :)) genial
nicolaescu cred ca pentru o clipa a vrut sa fie un mic caragiale.. :)) ion..luca...
Dar dupa parerea mea , comentariul tau are valoarea pu1ii nesculate.
Transpunerea metaforica a pokerului si a mizei lui pe masura ce personajele avanseaza in varsta e geniala. Acuma , ca actorii sunt cateodata neconvingatori,asta e , se intampla si la altii care joaca pe mai multi bani si sunt cotati de actori mai buni.