„Este surprinzător că Hollywood-ul continuă să cheltuiască miliarde de dolari pe filme, ținând cont că niciun film nu a făcut vreodată profit”, e concluzia ironică a jurnalistului Sonny Bunch, de la publicația thebulwark.com.
Să ne gândim la cazul recent al lui Scarlett Johansson, care a semnat un contract pentru câștiguri procentuale din premiera la cinema a Black Widow, mișcarea studiourilor de a lansa filmul și pe streaming făcând-o pe actriță să piardă milioane de dolari. Publicația thebulwark.com amintește și situația nefericită a lui Dave Prowse, bărbatul din costumul lui Darth Vader din originalul trilogiei Star Wars, care nu a văzut un cent din profiturile la Return of the Jedi. Prowse, care a încetat anul trecut din viață, a rămas cu praful de pe tobă cu toate că, oficial, avea „puncte procentuale nete” (denumite de Eddie Murphy "monkey points" - pentru că reprezintă ceva ce primești la negocieri, dar care - de fapt - nu există, material vorbind - n.red.) la filmul ce încasase peste 475 de milioane de dolari cu un buget de 32,5 milioane de dolari. O serie de artificii legale asigură că banii trec de la un proprietar la altul încât, oficial, chiar și cele mai de succes filme ajung să fie descrise drept neprofitabile, scrie thebulwark.com.
Nu doar George Lucas și echipa lui de contabili au pus la punct o tehnică prin care să pară că ies pe minus; Harry Potter and the Order of the Phoenix a „pierdut” vreo 167 milioane de dolari deși a încasat aproape un miliard. Cartea The Big Picture a lui Edward Jay Epstein rămâne un exemplu de referință pe acest subiect. Șmecheriile pe care studiourile le fac pentru a se asigura că filmele lor par neprofitabile sunt legendare.
Ceea ce ne aduce ultimul exemplu al acestui truc: Scenaristul lui Bohemian Rhapsody i-a dat în judecată pe producători, susținând că are dreptul la o parte din profitul la filmul care a încasat global peste 900 de milioane de dolari, cu un buget de 51 de milioane de dolari. Detaliile acestui proces sunt ceva mai complicate decât simpla matematică - scenaristul susține că a avut contract direct cu producătorii și că aranjamentul trebuie să fie onorat - dar adevărul este că „punctele procentuale nete” (net points în original) rămân, așa cum Eddie Murphy s-a exprimat acum câțiva ani într-un proces legat de filmul Coming to America, „monkey points”. Dar dacă nu primești puncte legate de profituri, nu primești mare lucru.
Și asta pentru că studiourile vor să scoată și ultimul ban din profituri. De aceea Zombie Miramax a amenințat că-l dă în judecată pe Tarantino pentru că a vândut draftul original al lui Pulp Fiction. Nu contează că paginile respective sunt false și că întreaga afacere este o înșelătorie, ceea ce contează că din această înșelătorie s-au făcut bani buni, iar studioul nu are niciun interes să îl lase pe cel care de fapt a scris scenariul să participe la acest câștig.
Cum altfel ar putea studiourile să iasă pe profit? Până la urmă, orice film poate fi scos drept neprofitabil.
Părerea ta
Spune-ţi părerea