Maestrul francez al filmelor de acţiune Luc Besson, cu o tradiție în crearea personajelor feminine de neuitat, regizorul unor action-uri precum Leon, The Fifth Element, Lucy şi Nikita - ne invită la cinema pentru a o cunoaște pe Anna, într-un film intens care îi poartă celebra semnatură stilistică. Anna spune o poveste cu multe turnuri, despre o tânără, jucată de top-modelul Sasha Luss, care devine o piesă cheie a unei povești cu spioni ce se întinde în decursul ultimilor cinci ani ai Războiului Rece. În prolog, plasat în Moscova anului 1985, se declară regulile jocului: cinci spioni americani sunt capturați, și capetele lor tăiate sunt trimise lui Lenny Miller, contactul din partea CIA de peste ocean.
Acțiunea se mută apoi în 1990, atunci când un agent în căutare de modele descoperă un diamant în stare pură: se numește Anna, are un fizic perfect și aerul acela pe care l-a găsit Luc Besson la Milla Jovovich. Sasha Luss e o actriță credibilă atât când e vulnerabilă, cât și atunci când are superputeri. Și în acest ultim caz, spectatorul va accepta aceste noi legi ale fizicii, după care o fată de 50 de kg poate doborî cu un pumn un bărbat de 100 de kg. Anna este orfană și – se pare – asemea personajului Léon din filmul omonim este un killer înnăscut, invincibil, fără cont în bancă. Astfel, Anna ajunge, din vânzătoare de stradă care nu mai are nimic de pierdut, model la Paris cu un secret periculos, care o transformă în cea mai letală armă a guvernului, un asasin antrenat de KGB (în directa subordine a personajului jucat de Helen Mirren) să nu-și rateze ținta și să facă față oricărei confruntări.
Anna calcă pe urmele actriței din filmul Nikita Anne Parillaud, care era agent guvernamental, special antrenat pentru execuţii comandate. Asemenea personajului Nikita, care era recrutată de către o agenţie guvernamentală şi transformată într-o maşină de ucis, Anna devine arma secretă a KGB. Muzica potrivită, energia, și - desigur – sexul nu lipsesc în filmul Anna. Mai mult, costumul predilect al Annei este lenjeria intimă. Iată înțelegerea lui Luc Besson față de conceptul de femme fatale.
Tânăra Anna interesează numai atât cât reușește să se descurce singură în situații de viață și de moarte și atâta vreme cât reușește să bată pe cei mai buni spioni. De o parte este atrăgătorul agent KGB Alex Tchenkov (Luke Evans, în cea mai bună formă), care o introduce pe Anna în agenție și care are un interes sincer să o promoveze într-un program în care ea poate supraviețui sau nu, dar care vrea și să se culce cu ea. De cealaltă parte este Miller (Cillian Murphy), care o surprinde pe Anna în flagrant și o întoarce împotriva propriei ei țări. Și el o vrea pe Anna în pat.
Filmul nu duce deloc lipsă de momente spectaculoase de luptă și de evadare; în plus, oferă o încrengătură de turnuri care nu îl lasă nicio clipă pe spectator să se plictisească. Psihologia personajului principal nu este explorată, însă, așa că Anna rămâne ermetică publicului, asemenea unui hitman cu sânge rece. Singurul lucru pe care îl știm este că fata își dorește libertate.
Publicația Indiewire a scris despre acest action thriller: „Besson a avut întotdeauna un simț dezvoltat al acțiunii și, cu toată că imaginația lui este puțin epuizată și a mers pe pilot automat, frenezia de balet a filmărilor sale încă mai este deasupra a ceea ce filmele americane pot să ofere”...
Despre cum povestea filmului îmbină acţiunea brutală cu elemente de putere feminină, în timp ce intriga se construieşte sub forma unui veritabil puzzle, Luc Besson declară: „Cred că de fapt este doar o incursiune în viaţa de zi cu zi şi a dinamicii lucrurilor. Este ca atunci când într-un moment totul este bine, ca în secunda următoare să ne trezim în mijlocul unei furtuni. Sigur ca filmul are multa actiune, însă vreau ca publicul să fie constant provocat”.
