Serialul-senzație al momentului, Westworld, producție HBO, ce poate fi urmărit pe micul ecran lunea, de la ora 20, ne poartă în viitorul apropiat, când, pentru o sumă pipărată, poţi petrece o zi în parcul de distracţii Westworld. Inspirat de Vestul sălbatic, parcul este populat cu androizi, numiți „gazde”. Oamenii pot păși în acest parc contra unei sume pipărate. Una dintre gazde este Clementine, o prostituată, jucată de actrița de origine armeană Angela Sarafyan.
HBO România a pus în legătură telefonică Cinemagia cu actrița aflată la Los Angeles, pentru un interviu despre serial.
Spuneți-ne câteva cuvinte despre personajul dvs., Clementine. Vă pare rău pentru ea, pentru situația ei?
Angela Sarafyan: Nu, nu pot spune că îmi pare rău pentru ea întrucât ei înseși nu îi pare rău pentru ea. Cred că își iubește viața și o privește cu ochi nevinovați. Este o noapte în care începe să își pună întrebări: ce este dragostea adevărată? Să aibă grijă de cineva, să adore, să protejeze așa cum ai grijă de membrii familiei tale, nu așa cum oferă unor clienți umani („oaspeți” - personajele umane din parcul tematic Westworld - n.red.).
Cred că personajul meu, Clementine Pennyfeather, are un mare potențial de a evolua și reprezintă un clișeu care se aplică multor altor personaje feminine. Ea nu știe diferența între bine și rău, între drept și nedrept. Ca și alte personaje feminine în postură similară din westernuri, prostituate, ar putea avea o istorie în spate care explică de ce a ajuns ceea ce a ajuns. Și asemenea altor „gazde” (personajele androide din parcul tematic Westworld - n.red.), nu știe că mai există o altă lume în afara lumii în care trăiește.
Clementine crede doar ceea ce este programată să creadă, și asta i-ar putea îngrijora pe spectatori: faptul că personajul ei nu știe că mai există și o altă lume. Cred că e o femeie puternică, și faptul de a fi vulnerabilă nu o face slabă: de fapt, o face mai puternică. Și veți vedea cum evoluează personajul ei.
Care este, după dvs., cea mai importantă lecție pe care serialul o dă publicului?
Angela Sarafyan: Cred că serialul reușește să ridice întrebări despre tine însuți, despre ce înseamnă a fi uman, cred că publicul reușește să se întrebe: „De ce sunt cu adevărat capabil? Cum privesc eu lucrurile?”. Pentru că în anumite părți ale lumii ne purtăm la fel ca „oaspeți” (personajele umane din parcul tematic Westworld - n.red.) din serial. Există și lucruri bune cu privire la „oaspeți” însă și lucruri extrem de grave: sunt gata să ucidă o „gazdă”, chiar dacă arată ca un om, sângerează, simte durere, doar pentru că o consideră un robot.
Citim în presă despre cazuri de femei care, în anumite părți ale lumii, sunt abuzate sau omorâte și societatea o acceptă, pentru că este o parte a culturii. Pe de altă parte, datorită tehnologiei, suntem izolați: când am mai deschis o carte adevărată? Cred că este un pericol atunci când ai totul în palmă.
Cum comentați afirmația că interesul publicului se transferă spre serialele TV?
Angela Sarafyan: Vă referiți probabil la seria Avengers. Am discutat cu un regizor care consideră că cinematograful a murit și tot ce a mai rămas este televiziunea. Mai sunt regizori care pun accentul pe filme sensibile despre relațiile interumane, care pun încă accentul pe relațiile de familie. Deci încă mai există, dar să nu le căutăm printre blockbustere, care pe mine nu mă interesează.
Ce părere aveți despre acest paradox pe care filmul îl aduce în discuie - și anume că un om poate arăta mai puțină omenie decât un robot?
Angela Sarafyan: Serialul este o reflectare a situației celor care, față de roboți, scapă de sub incidența regulilor și a judecății morale. Astfel, arată de ce este omul în stare atunci când i se permite să nu fie pedepsit pentru o faptă reprobabilă. Întrebarea este cât de departe putem să mergem, noi ca oameni, atunci când ni se permite să ignorăm regulile. Și astfel, „gazdele” sunt mai umane, pentru că sunt inocente, ca niște copii, care acceptă tot ceea ce li se oferă.
Primesc dragoste, oferă dragoste. Primesc ură, o înmagazinează. Pentru că totuși acești roboți sunt ființe evoluate. Care, poate, au conștiință. Și, în filme precum Her, oamenii chiar ar putea trăi povești de dragoste cu roboți - și deci să aibă o relație emoțională cu ei.
