L-ati vazut in scurt metraje la festivalurile de film: La amiaza, Bucuresti-Wien 8:15, 17 minute intarziere, Trafic (in regia lui Catalin Mitulescu), Munceste acum, intreaba-ma cum (regia Ion Puican), Ideile bune vin de sus si This is a Makebelieve de Marius Olteanu, Zbor deasupra unui cuib de curci (regia Ovidiu Georgescu) si altele. L-ati vazut pe marile ecrane in doua dintre cele mai apreciate lung metraje romanesti din ultimul timp, Furia (2002) in regia lui Radu Muntean si recentul Milionari de week-end (2004) al lui Catalin Saizescu. Roluri care descopera un actor plin de resurse, pe care talentul l-a chemat spre scena exact atunci cand se hotaraste viitorul unui tanar. Iata povestea lui Andrei Vasluianu.
A.P.: De cand ai absolvit in '99 lucrezi la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti. Dar tu esti bucurestean si ai activitati si in Capitala. Cum faci fata acestui program?
A.V.: Cu mult efort si cu multa pasiune. Imi place foarte mult teatrul si cred ca ma ajuta enorm. Daca stau o zi am o senzatie de gol, de ratare sau inutilitate.
A.P.: Cum ai ajuns sa lucrezi la Ploiesti, ce program ai acolo si cum programezi activitatile din Bucuresti?
A.V.: Am terminat facultatea si eram doar la (Dan) Puric in trupa, asa ca m-am dus la Ploiesti unde eram asteptat de director cu bratele deschise. Am fost angajat imediat. Si asa a inceput aventura Ploiesti. Naveta o fac cu masina mea, dar inainte o faceam cu microbuzul.
A.P.: De ce Ploiesti?
A.V.: Pentru ca in Bucuresti nu era loc pentru un actor atat de putin cunoscut.
A.P.: Pe atunci...
A.V.: Si am fost angajat pe post de pictor scenograf pentru sase luni.
A.P.: Si la ce ai facut scenografia?
A.V.: La nimic! Abia stiu sa privesc un tablou, daramite sa-l concep eu. Nu aveau post de actor si din acest motiv am fost angajat pe acest post.
A.P.: De cand a inceput povestea ta de dragoste cu actoria?
A.V.: Cred ca dintotdeauna. Am avut tot timpul ceva pentru aceasta zona. Uite, niciodata nu m-am gandit la asta profund, dar cred ca datorita tatalui meu, el e artistu'. M-a provocat tot timpul, desi el nu are nimic in comun cu meseria. In liceu am intrat in mici piese, dar dupa aia am avut o mica problema cu directorul de acolo si a trebuit sa ma mut la seral. Asa ca a inceput o alta aventura. M-am angajat ca brutar, vanzator de noapte si la tamplarie. Credeam ca n-o sa mai fac asta niciodata. Aveam 16 ani atunci. Dar... am intrat iar in legatura cu actoria, "intamplator". In liceu am facut Scoala Populara de Arta, si in clasa a 12-a m-am intalnit cu niste colegi care au tras de mine sa ma duc la examen la Hyperion. Am incercat, am intrat... in '94. In '95 am dat la stat si am intrat.
A.P.: De ce nu ai dat de la inceput la stat?
A.V.: Mi-a fost teama. Le-am zis si lor la examen ca n-am avut curaj. Ce-ai fi vrut, sa le vorbesc despre industria lemnului?
A.P.: Esti foarte iubit de spectatorii de film, dar multi nu stiu ca faci si teatru. Sa le spunem acum ca in afara de Ploiesti activezi in trupa lui Dan Puric si ca tu-insuti ai coordonat o trupa de teatru.
A.V.: Da, la Dan Puric sunt din '98, eram anul trei. Am dat o auditie si am luat cinci de la mine din clasa. Trupa "7 AM" a fost o trupa de liceu. Acum acesti "copii" sunt actori, regizori sau studenti in anul 3-4.
A.P.: Nu ai mai luat alti copii pe masura ce plecau cei mai mari?
A.V.: Nu, a fost prima si ultima dragoste. Acum pregatesc pentru facultate.
A.P.: Cum ai ajuns sa lucrezi cu trupa "7 AM" si cine sunt ei acum?
A.V.: Eram in anul trei, iar verisoara mea care era eleva acolo m-a chemat sa-i ajut. Aveau nevoie de un profesor. M-am lipit imediat si totul a mers perfect. Radu Grigore a terminat regia, Bogdan Cotlet, actoria, Catalin Neamntu la fel. Amandoi au luat premiul de interpretare la CineMAiubit in decembrie. Radu si Bogdan sunt la "Comedie". Ceilalti sunt in crestere.
A.P.: Ai admiratori/admiratoare mai mult pentru teatru sau pentru film?
A.V.: Nu stiu exact. Dar pentru mine e important sa fiu acolo la treaba, pe scena sau pe platoul de filmare. Eu il admir foarte tare pe prietenul meu care e tamplar, dar el e fericit cand face cate o biblioteca sau un dulap. Intelegi? Pentru ca e facut pentru asta.
A.P.: Filmul te face cunoscut in toata tara. Cred ca fanii tai de film vin sa te vada si la teatru. Ai avut intalniri cu fani in culise sau pe strada care sa-ti vorbeasca de performantele tale teatru/film comparativ?
A.V.: Da, dar eu sunt mai timid, ma bucur cand vin oamenii la mine, normal. Imi place cand ma critica pentru ca invat enorm de la ei. Fanii mei cei mai sinceri sunt fostii mei elevi. Imi spun tot ce nu le convine si atunci caut, nu ma opresc. Si taica-miu.
A.P.: Vorbeste-mi despre relatia cu tatal tau. Ai spus ca el e artistu'... cum anume?
A.V.: E cel mai cinstit om din viata mea. Chiar daca greseste, tot cinstit e. Imi spune tot, nu iarta nimic. Cred ca semanam foarte mult. E artist in esenta. Vede, are organ artistic, dintr-un instinct fabulos, nu stiu. A vazut tot ce-am facut si de fiecare data a avut dreptate. Cand i-a placut lui ceva a avut succes, ce nu i-a placut lui nu a placut nici publicului larg.
A.P.: Unde joci acum si ce?
A.V.: La Ploiesti sunt in repetitii cu o piesa, Scandal in culise si filmez la un neamt in scenariul lui Cristi Puiu Offset, cred ca nu gresesc titlul, productie germana cu ajutorul casei de productie a lui Cristian Mungiu, Mobra Films. Sunt in probe la Tudor Giurgiu pentru Legaturi bolnavicioase si voi juca la Cristian Nemescu in California Dreaming.
A.P.: Ai facut foarte multe scurt metraje in scoala. Pentru ele nu esti platit, dar se vede din asta cat de mult iti place sa faci film.
A.V.: Am invatat enorm de la fiecare. Da, imi place mult sa fac film si imi doresc sa fac film. Orgoliile sunt mai mici si pasiunile mult mai mari.
A.P.: Hai sa vorbim putin de aspectul financiar. Se stie ca un actor castiga cel mai mult din reclame, apoi din video-clipuri si abia la urma vin scurt metrajele care se platesc daca nu tin de scoala. Dar pentru lung metraj?
A.V.: Sistemul valoric e dat peste cap. Poti sa primesti foarte multi bani pentru o reclama si sa iei trei lei pe un scurt-metraj. Dar am facut si reclame foarte bune care au fost foarte prost platite. Evident ca nu mai primesc aceiasi bani ca la inceput, dar e destul de haotic sistemul si destul de neclar.
A.P.: Dar actorii au puterea de a negocia?
A.V.: Eu da. Bine, toti au aceasta putere, dar e riscant. E bine sa-ti stii valoarea, dar sa ai bun simt. Asta nu inseamna ca cei care au banii l-ar avea. Trebuie sa te pliezi pe tot ce e in jur. Depinde foarte mult de context. Poate sa-mi placa un scenariu si sa nu ma intereseze deloc suma.
A.P.: Cum te-ai inteles cu regizorii de lung metraje? Ai vreo legatura speciala cu vreun regizor cu care eventual o sa faci mai multe filme?
A.V.: Radu Muntean e minunat pe platou. Catalin Mitulescu m-a invatat alfabetul. Cu ei as lucra in fiecare zi fara bani. Marius Olteanu e foarte apropiat de ceea ce eu cred ca e filmul si omul regizor.
A.P.: Mi-am facut obiceiul ca la final de interviu sa cer o poveste de la filmari
