După ce Harry Potter şi-a luat rămas bun de la marele ecran, acum putând fi "consumat" doar pe DVD, nevoia pentru un erou de o anumită vârstă a devenit evidentă. Un erou care să placă şi adolescenţilor, dar şi celor de peste 30 de ani, plictisiţi de ofilirea unor Bruce Willis, Tom Cruise sau Will Smith. Suspectul de serviciu este actualmente Taylor Lautner, posesorul unui capital de popularitate ieşit din comun (cel puţin pentru o anumită grupă de vârstă) după filmele Twilight. Iată-l acum eroul din Abduction/Răpirea, un thriller de acţiune în care se descurcă rezonabil când vine vorba de împărţit pumni şi sărit garduri, dar mult mai puţin bine când vine vorba de emoţie.
Adevărul e că Taylor Lautner chiar ar fi meritat să devină un erou al tinerilor. Categoric are fizicul pentru aşa ceva, iar vârsta i se reflectă într-o candoare ce nu-şi face foarte des apariţia pe marele ecran. În acelaşi timp trebuie să precizăm că rolul bidimensional din seria Amurg este mult mai ofertant pentru Lautner (dragostea pentru Bella altoită pe aversiunea pentru vampiri) decât cel al sărmanului Nathan, adolescentul care, după ce-şi descoperă o fotografie din copilărie pe un site cu persoane dispărute, se transformă într-un adevărat Terminator...
Scenariul scris de Jeffrey Nachmanoff şi Shawn Christensen porneşte de la o premisă bună şi putea deveni un film de acţiune cu lipici la un public numeros, doar că pe parcurs ceva s-a întâmplat, iar filmul reuşeşte să atragă doar atenţia adolescentelor care ar fi chiţăit de plăcere şi dacă Lautner ar fi stat o oră şi jumătate pe ecran recitând din manualul de chimie. În spatele lui Abduction este evident o intenţie de transformare a filmului în franciză: actori cunoscuţi (Sigourney Weaver şi Alfred Molina printre alţii), doi protagonişti atrăgători (Lily Collins, interpreta vecinei lui Nathan, prinsă fără voie în goana acestuia pentru a-şi descoperi trecutul, este şi Albă ca Zăpada în producţia The Brothers Grimm: Snow White, aşteptată la anul), doar că în general sequelurile trebuie justificate cu încasări mari şi sunt mici şanse ca Abduction să impresioneze la acest capitol.
Da, unele secvenţe de acţiune sunt interesante, iar unele replici inteligente. Categoric poţi să rezonezi la drama lui Nathan, care îşi dă seama că toată viaţa lui este o punere în scenă. De fapt poţi să te laşi impresionat de implicaţii încă mai abitir decât eroul prea ocupat să alerge, sară şi să se păruie cu urmăritorii săi ca să arate măcar vreo urmă de emoţie. În rest, Răpirea ajunge să fie pur şi simplu absurd pe alocuri, iar câteva dintre secvenţe par scrise de scenarişti după o beţie cruntă! Până şi nada cu care villain-ii distrug noua identitate a lui Nathan este foarte neconvingătoare, iar scenele de acţiune ce urmează nu sunt decât cârje la un scenariu şchiop.
Din nefericire, de Abduction depind foarte multe pentru Taylor Lautner, care în acest film este mai degrabă o victimă decât un protagonist. Oricâtă carismă ai avea, e greu să ieşi cu fruntea sus dintr-o pădure de replici de lemn şi personaje neinteresante (ca fapt divers, inamicul numărul 1 îl ameninţă pe Nathan la un moment dat că o să-i omoare mai întâi vecinii şi apoi toţi prietenii de pe Facebook). Bineînţeles, dacă filmul merge prost studiourile vor prefera să dea vina pe Lautner şi atunci sunt mari şanse ca de interesantele proiecte ale actorului (de la Incarceron şi Stretch Armstrong la o colaborare cu Michael Bay) să se aleagă praful...
Poţi merge la acest action pentru puşti, dar fi o idee bună să fii avertizat dinainte. Nu degeaba producţia are ratingul "cu acordul părinţilor pentru copiii sub 12 ani": filmul chiar este gândit pentru adolescenţi, cu investiţie minimă pentru a le atrage acestora atenţia. Pentru spectatorii maturi acţiunea se va dovedi adesea ilogică şi şi mai adesea neinteresantă...
Părerea ta
Spune-ţi părerea