Actorul Omar Sharif s-a stins din viață vineri, 10 iulie, la 83 de ani. S-a remarcat în lumea internaţională a filmului odată cu Lawrence of Arabia (1962), scena în care apare devenind antologică. Personajul titular (Peter O'Toole) face cunoştinţă cu şeful de clan arab Sherif Ali (Sharif), cel care îi va fi aliatul cheie: acesta îşi face apariţia mai întâi într-o secvenţă special încetinită, devenind dintr-un punct la orizont un călăreţ uriaş, cu arma în spate. Sharif a devenit instantaneu, de la debut, una dintre cele mai importante figuri de box-office, continuând cu o serie de filme cu buget mare în anii '60, cel mai importante fiind Doctor Jivago (1965) şi Funny Girl (1968), având poate printre ultimele roluri de juni-primi „exotici”, în tradiţia unui Rudolph Valentino, scrie The Guardian.
Totuşi, succesul lui Sharif a avut viaţă scurtă. Aproape ca în Dorian Gray, succesul nu i-a priit lui Sharif: pentru a-şi plăti datoriile din pariuri şi stilul de viaţă de playboy, actorul a fost nevoit să accepte orice rol, intrând într-un cerc vicios de filme mediocre. Născut Michel Chalhoub într-o familie înstărită de creştini sirieni din Alexandria (dar de origine din Liban), Sharif a trecut prin şcoli private şi prin universitatea din Cairo. Lucrând pentru scurtă vreme în afacerea tatălui său, Sharif s-a simţit atras de actorie şi a fost încântat să primească un rol în filmul regizorului egiptean Youssef Chahine, Struggle in the Valley (1954). În rolul principal juca Faten Hamama, care a fost cucerită de junele prim şi care, în acelaşi an, îi devenea soţie: căsnicia a durat 20 de ani, cei doi având un fiu, Tarek, care va apărea în filmul Doctor Jivago.
Sharif s-a consacrat drept o figură principală a cinematografului egiptean, jucând inclusiv în Goha (1958), finanţat de către francezi, care i-a adus o recunoaştere mai largă, chiar dacă numai în sfera cinematografului de artă. Totuşi, alegerea lui de către producătorul Sam Spiegel şi de către regizorul David Lean a fost punctul cheie a carierei sale. După cum observa el însuşi mai târziu: „Dacă nu aş fi jucat în Lawrence..., probabil că aş fi rămas la Cairo şi aş fi avut cinci copii şi mulţi nepoţi”.Mai târziu, atribuia eşecul căsnicie sale lipsei sale de acasă.
Aura lui Sharif a contrastat plăcut în film cu imaginea de britanic blond şi cu ochi albaştri a lui Peter O Toole, cei doi devenind prieteni apropiaţi în timpul realizării filmului Lawrence of Arabia. Rolul său i-a adus un Glob de Aur ca actor în rol secundar şi ca debutant, alături de o nominalizare la Oscar.
Vorbind atât engleza cât şi franceza fluent, a jucat în mod constant în filme comerciale, de obicei în roluri ceva mai exotice: cel de preot spaniol în Behold the Pale Horse (1964), cel de Genghis Khan (1965), cel de partizan iugoslav în The Yellow Rolls-Royce (1964) şi chiar, mai târziu, de general nazist în THe Night of the Generals (1967). Totuşi, personajul din Doctor Zhivago avea să-i aducă notorietatea: o prezenţă tăcută, dar aproape magnetică, deşi considerată superficială de către unii critici.
Nu există niciun dubiu cu privire la magnitudinea succesului său, unele filme (Funny Girl) fiind promovate fie doar datorită carismei sale. În rolul din Funny Girl, Sharif este esenţa bărbatului fatal, presupunându-se chiar o relaţie între el şi Barbara Streisand (ceea ce a trezit critici în spaţiul arab, datorită afinităţilor israeliene ale lui Streisand). Mayerling, care a urmat, a fost departe de succes, şi totuşi mai bun decât succesorul său, Che! (1969), o producţie plată de Hollywood despre viaţa lui Che Guevara, scrie publicația mai sus citată. Nici următoarele filme, Last Valley şi The Horsemen (1971), nu au avut mai mult succes. Totuşi, în The Burglars (1971), un thriller european, Sharif a jucat alături de un favorit, Belmondo, însă într-un rol negativ care sfârşeşte îngropat sub un munte de grăunţe, într-un siloz.
Au mai fost totuşi câteva clipe frumoase: în 1975 îşi reia rolul din Funny Girl (devenită Funny Lady), iar apoi joacă unul dintre rolurile sale cele mai trecute cu vederea în Juggernaut în 1974. La momentul respectiv, din păcate, Sharif devenise mai notoriu pentru pariuri şi pentru partidele sale de bridge, în care ajunsese jucător de nivel internaţional. A scris câteva cărţi despre bridge, devenind un nume la fel de sonor în lumea acestui joc de cărţi. Mai gravă, mania pariurilor, plus băutul şi fumatul - peste 50 de ţigări pe zi - l-a dus la o operaţie de bypass cardiac.
Nici finanţele lui nu au avut de câştigat din acest stil de viaţă. Trecând de la un rol minor la altul în filme şi în miniseriale TV, actorul declara sincer unui ziarist, în 2003: „timp de 25 de ani am făcut doar filme proaste”. Alte momente, în care a lovit un poliţist într-un cazinou din Paris, făcând apoi declaraţii iresponsabile în presă, nu i-au adus popularitate.
Cel puţin, s-a întors la rolurile serioase cu Monsieur Ibrahim, un film francez din 2003, în care juca rolul unui musulman vârstnic: rolul i-a adus un premiu Cesar, echivalentul francez al Oscarului.
Trei ani mai târziu, după o medalie Unesco pentru cariera sa în cinema, cu o reputaţie încă neştearsă, actorul se dezicea de viciile sale de o viaţă, dar se şi caracteriza ca fiind „pe jumătate pensionat" din lumea cinematografului. S-a născut pe 10 aprilie 1932, a murit pe 10 iulie 2015.
Părerea ta
Spune-ţi părerea