A doua şansă, cu Nikolaj Coster-Waldau („Urzeala Tronurilor”) în rol principal, rulează în cinematografele noastre. Este cea mai recentă dramă a regizoarei Susanne Bier, câştigătoare a premiului Oscar în 2011 pentru film străin cu In a Better World. Nikolaj Coster-Waldau joacă rolul unui poliţist-detectiv, Andreas, a cărui viaţă se schimbă radical în urma unei tragedii.
O mare împlinire a filmului sunt personajele: nişte eroi tragici. Tandreţea uriaşă și cruzimea sunt fațete ale aceluiași personaj, într-u joc de lumini și umbre care îl face pe spectator să înțeleagă și să accepte decizia întunecată a lui Andreas (Coster-Waldau). Nikolaj Coster- Waldau dovedește un amestec de forță și vulnerabilitate în rol. Nimic nu este improbabil în evoluția eroilor, și totuși aceasta este atât de surprinzătoare, atât de puțin formulaică.
Deși au făcut alegeri reprobabile, majoritatea personajele nu sunt damnate pe vecie, se izbăvesc. În distribuţie sunt actori scandinavi de excepţie: pe lângă Nikolaj Coster-Waldau, Maria Bonnevie (pe care o iubim de la The Banishment/Exilul încoace), Nikolaj Lie Kaas, Ulrich Thomsen.
Mai mult interesată de construirea personajelor, Susanne Bier are câteva scăpări la nivelul tramei polițienești. Deși este detectiv și polițist, personajul principal nu gândește în cele mai mici amănunte răpirea pe care o pune la cale, planul său este ușor demontabil, se face o țintă ușoară. Pe parcursul anchetei, el însuși parcă vrea să se desconspire. Sau o fi conștiința care îl face să conducă ancheta chiar către propria persoană?
O exemplificare detaliată a subiectului ar aduce multe spoilere, pe care nu vrem să le dăm; mai mult, recomandăm chiar ca trailerul să nu fie urmărit. Impactul pe care îl au anumite scene - ca de exemplu cea în care actriţa debutantă Lykke May Andersen se așază în fața unui dulap în care a ascuns ceva - e devastator. Trailerul diminuează efectul scenei, pentru că o conține.
Sinopsis extins:
A doua şansă este o dramă tulburătoare despre oameni din viaţa reală care sunt forţaţi de împrejurări să intre în situaţii incredibile. Un film care confruntă valorile de bază: bine şi rău şi pe aceia dintre noi care cred că pot face diferenţa între cele două.
Andreas (Nicolaj Coster-Waldaw) este un tânăr detectiv promiţător, cu multe greutăţi pe umerii săi. Acasă, el şi soţia lui, Anna, se străduiesc să facă faţă fiului lor nou-născut care plânge tot timpul, iar, între timp, la serviciu, Andreas încearcă să-l ţină în frâu pe partenerul său proaspăt divorţat, Simon (Ulrich Thomsen), care îşi petrece majoritatea timpului beat în cluburi de striptease, căutând scandal. Atunci când Andreas îşi dă seama că viaţa sa se destramă, face o alegere care îl va conduce atât pe el, cât şi pe toţi pe care îi cunoaşte către o decădere morală şi etică.
Pe măsură ce Andreas confundă graniţele dintre bine şi rău, just şi injust, cade pe umerii haoticului Simon să reinstaleze ordinea.Filmul lui Susanne Bier ne obligă să ne întrebăm: cine suntem noi să credem că suntem mai buni decât ceilalţi?
