În avalanşa de titluri menite să ne facă să celebrăm cu orice preţ Sărbătorile, A California Christmas ne-a atras atenţia datorită popularităţii sale: de patru zile, filmul se află pe primul loc în topul vizionărilor pe Netflix România. Am dat play, am identificat ingredientele şi am revenit cu această cronică despre cum... se face cozonac.
Ştim cu toţii desertul pe care toată România şi-l doreşte pe masa de Crăciun. Conţine întotdeauna făină, lapte, zahăr, ceva grăsime şi o umplutură după gust. Reţete de cozonac sunt destule, dar cumva rezultatul, oricât de pricepute sau nepricepute sunt mâinile care trec la treabă, e cumva cam la fel. Fix aşa stau şi lucrurile cu A California Christmas.
Ca în multe dintre filmele de Crăciun, avem un erou ale cărui priorităţi în viaţă (greşite, desigur) sunt cumva reordonate de îndată ce iese din zona sa de confort şi se aventurează ezitant în cine ştie ce loc uitat de lume. Uneori eroul este vreo PR-istă workaholică, dar în acest caz el e Joe (Josh Swickard), moştenitorul unui imperiu condus cu o mână de fier de mama lui, pe care o şi enervează adesea cu excesele şi aventurile sale amoroase. Pentru a-şi răscumpăra cât de cât greşelile, Joe acceptă o sarcină ingrată şi anume să convingă proprietara unei ferme din California să cedeze valorosul teren pe care se află ferma. Desigur, ceea ce Joe se aşteaptă să fie o misiune uşoară se va dovedi cu totul altfel atunci când eroul dă ochii cu Callie (Lauren Swickard, soţia din realitate a actorului principal), proprietara fermei...
Că foloseşti câteva ouă sau zeci de gălbenuşuri (după reţeta lui Păstorel Teodoreanu), cozonacul iese cam la fel, în sensul că o dată ce-l tai nu o să găseşti în centru trufe sau caviar. Şi aşa cum savurarea unei felii de cozonac cu o bogată umplutură de nucă şi cacao poate fi un simbol al Crăciunului, A California Christmas serveşte un mesaj foarte familiar şi eminamente previzibil, dar în acelaşi timp încurajator şi reconfortant. Cum nu aştepţi mari surprize de la o felie de cozonac, de la acest film de Crăciun nu aştepţi altceva decât să îţi susure în ureche generalităţi liniştitoare precum "totul va fi bine". Sau, de ce nu, "soarele va răsări şi pe strada ta"... Iar de această sarcină se achită de minune.
Desigur, A California Christmas rearanjează modest nişte elemente arhicunoscute, dar filmul trebuie apreciat pentru modul cum promovează câteva valori pe care uneori ni le scoatem din minte, în iureşul vieţii cotidiene. Este un contrast foarte bun între superficialul Joe şi neobosita Callie, cea care trebuie să lupte zi de zi pentru a-şi putea întreţine familia. Indiferent de care dintre aceste poziţii suntem mai aproape (cel mai probabil de cea a lui Callie) întotdeauna există oameni mai puţin norocoşi decât noi şi poate A California Christmas, în afara de visul că vreun prinţ ar putea veni pe un cal alb pentru a ne rezolva problemele, ne face să ne gândim şi la ei.
Un reproş pe care îl aducem adesea filmelor de Crăciun sau filmelor cu eroi gata să descopere noi moduri de a trăi este acela că astfel de filme mai întotdeauna sugerează că viaţa nu ţi se poate schimba din temelii decât dacă mergi undeva, departe. Oare aşa să fie?
