Nu se întâmplă des, dar unele filme au parte de o traiectorie cel puţin interesantă în viziunea criticilor sau a publicului. O lipsă de interes sau respingerea directă de la premieră se poate preschimba, o dată cu trecerea timpului, în statutul de film cult şi ultra-adulat. Iată în materialul de mai jos şase astfel de exemple.
It's a Wonderful Life
Este fără îndoială cel mai citat film de Crăciun, dar nu a fost dintotdeauna aşa. Lansat pe 20 decembrie 1946, clasicul lui Frank Capra nu a fost deloc întâmpinat bine de public, ceea ce i-a dat regizorului impresia (întrucâtva inexactă) că întreaga critică i-a desfiinţat filmul. It's a Wonderful Life nu a impresionat nici publicul, devenind a 23-a cea mai populară premieră în 1947. Uitat pe parcursul deceniilor 6 şi 7, a revenit în atenţie în anii '70. Atunci a început să se strecoare pe listele cu cele mai bune filme de Crăciun.
Psycho
Când te gândeşti la producţiile notabile din cariera lui Alfred Hitchock, sunt mari şanse ca Psycho să fie printre primele titluri care îţi apar în minte. În 1960, la lansare, cronicile au fost mai mult decât neprimitoare, filmul fiind etichetat drept "ineficient", "melodramatic", "o pată pe o carieră onorabilă" şi aşa mai departe. Cu toate acestea, publicul a apreciat intensitatea thriller-ului, iar încasările au fost atât de mari, încât Psycho a devenit unul dintre cele mai profitabile filme alb-negru din istorie, ceea ce l-a ajutat pe Hitchcock să devină al treilea acţionar ca importanţă la studiourile Universal.
The Shining
Clasic al genului horror, Strălucirea, inspirat de romanul omonim al lui Stephen King, nu a fost deloc primit în epocă. Stanley Kubrick şi Shelley Duvall au fost nominalizaţi la Zmeura de Aur pentru ecranizare, iar cronicarii au scris că Jack Nicholson "arată ca un idiot" şi că filmul "distruge tot ceea ce era terifiant la bestsellerul lui Stephen King" (Variety). Până şi autorul a declarat la un moment dat că The Shining este singura ecranizare după cărţile sale despre care îşi aminteşte "că a urât-o". Părerile s-au schimbat de-a lungul următorilor ani, The Shining devenind un film clasic al genului horror.
Fight Club
Cel mai recent exemplu din această listă a avut probleme încă dinainte de lansare. Şefilor de la 20th Century Fox nu le-a plăcut şi au încercat să-i schimbe planul de promovare pentru a reduce cheltuielile. Lansat în cadrul festivalului de la Veneţia, Fight Club a polarizat părerile criticilor, mulţi considerându-l "iresponsabil", "înfiorător", "irelevant" şi "plictisitor". Fără să fi pierdut bani, Fight Club nu a fost un real succes de casă, iar ediţia Oscarurilor din anul 2000 l-a ignorat aproape complet, nominalizându-l doar pentru Cel mai bun montaj de sunet. Chiar şi aşa, filmul a fost unul dintre cele mai discutate de la sfârşitul mileniului, iar ulterior şi-a făcut loc pe listele cu cele mai bune producţii din toate timpurile.
Predator
Puţine sunt primele cronici ale filmului care să nu fi avut vorbe rele de spus despre scenariu. Cei de la New York Times l-au catalogat drept "sumbru şi plictisitor, cu puţine surprize", San Francisco Chronicle drept "fără sens", iar Los Angeles Times drept "insignifiant". Ani mai târziu, SF-ul semnat de John McTiernan (citeşte AICI de ce a ajuns regizorul la închisoare) a început să-şi facă apariţia pe listele de titluri relevante ale genului. Cei de la Entertainment Weekly îl consideră al 22-lea cel mai tare film de acţiune din toate timpurile, iar IGN îi oferă chiar locul 13 într-un top asemănător.
Home Alone
Schimbăm tonul cu poate cel mai difuzat film de Sărbători. Cronicile nu au fost deloc amabile cu populara comedie a lui Chris Columbus, multe reproşându-i scenariul neverosimil. Entertainment Weekly a scris chiar că este "sadic". Chiar dacă actorii au fost lăudaţi pentru interpretările lor, primirea criticilor nu s-a ridicat deloc la înălţimea celei a publicului, care a transformat premiera din 1990 într-unul din cele mai populare filme din toate timpurile. Până în 2009, când a fost detronat de Marea mahmureală, Singur acasă era cea mai profitabilă comedie din istorie, cu aproape 500 de milioane de dolari încasate.
Părerea ta
Spune-ţi părereaSau daca vreti un alt exemplu, Scarface a lui DePalma. Acume e un clasic, dar prin anii 80 criticii se intrebau ca what the f*uck is this?
Ideea articolului e sa nu ai incredere in critici sau in cei care se cred avizati si
comenteaza mai mult sau mai putin aiurea.
Nu e de mirare ca abia a facut cateva filme... dar alea au fost capodopere abia dupa cel putin 1 deceniu de la lansare. Mare regizor, mare om... Cu o cunostinta pe care nici 'inteleptii' care l-au adus la tacere nu o au. Si asta s-a vazut in Eyes Wide Shut.